Cunoaşterea lui Dumnezeu prin raţionalitatea creaţiei

Potrivit Tradiţiei patristice, există o cunoaştere naturală a lui Dumnezeu, care porneşte de la creaţie către Creatorul ei, Dumnezeu. Pe această cale Îl cunoaştem pe Dumnezeu cu ajutorul raţiunii, în calitatea Sa de cauză creatoare şi susţinătoare a lumii.

Sfântul Grigorie de Nazianz spune că „cel ce priveşte o chitară minunat întocmită şi bună în armonia şi orânduirea ei… n-ar putea să nu se gândească la creatorul chitarei, chiar dacă nu-l cunoaşte din vedere; aşa ne este evident şi nouă Cel ce le-a creat pe toate, le mişcă şi le conservă, chiar dacă nu-L cuprindem cu înţelegerea”.

La baza acestei cunoaşteri se află raţionalitatea creaţiei, care vădeşte întelepciunea şi mărirea Creatorului: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalmi 18, 1). „Tăria” aceasta este ordinea raţională a creaţiei prin care Logosul ţine în existenţă toate cele create. Dacă omul poate cunoaşte pe Dumnezeu din natură, aceasta se datorează faptului că Logosul a sădit în firea oamenilor şi facultatea cunoaşterii Lui prin raţionalitatea creaţiei. Căci ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Precum oasele susţin sângele şi trupul, la fel raţiunile mai presus de orice înţelegere despre Dumnezeu, aflându-se în sânul făpturilor, creează şi susţin în chip neştiut fiinţele lucrurilor şi dau naştere oricărei cunoştinţe şi virtuţi”.

Odată cu facultatea cunoaşterii, Dumnezeu a mai sădit în om şi tendinţa existenţială către Dumnezeu. „Căci Dumnezeu, Care a creat cu înţelepciune orice natură şi a sădit tainic în fiecare dintre fiinţele raţionale facultatea primă a cunoaşterii despre El însuşi, ne-a dăruit nouă, oamenilor umili, ca un Stăpân a toate, dorinţa firii orientate către El”, spune Sfântul Maxim Marturisitorul. Această dorinţă a firii orientate către Dumnezeu nu funcţionează independent de El. În acest sens Sfântul Maxim Mărturisitorul mărturiseşte: „Aşa cum ochiul nu poate să perceapă cele sensibile fără lumina soarelui, la fel mintea omenească nu ar primi vreo vedere duhovnicească fără lumina Duhului. Cea dintâi luminează simţul văzului prin fire spre perceperea corpurilor, cea de-a doua luminează mintea spre contemplare, pentru a înţelege cele mai presus de simţuri”.

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei

sursa: www.ziarullumina.ro