„Dăruieşte Mântuitorule ploaie, pământului celui însetat…” Îndemn la rugăciune pentru ploaie

Iubiți frați și surori,

În această perioadă țara noastră este afectată de cea mai mare secetă din ultimele decenii, fiind grav afectate  toate culturile agricole din întreaga ţară. În acest context, parohul bisericii „Schimbarea la Față a Mântuitorului” prot. Ioan Plămădeală împreună cu clericii sfântului Lăcaș, adresează un îndemn stăruitor tuturor credincioşilor să intensifice rugăciunea pentru ploi liniştite, aducătoare de rod bogat al pământului, folositoare oamenilor şi vieţuitoarelor.

Astfel, miercuri, în data de 16 septembrie, la ora 8.00, la biserica „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Chișinău, va fi săvârșită Rânduiala slujbei ce se face la vreme de secetă sau neplouare.

Sunt asteptați toți oamenii de bună credință pentru a înălța împreună rugăciuni stăruitoare Bunului Dumnezeu, Preasfintei Născatoare de Dumnezeu si tuturor Sfinților.

De asemenea, la Sfintele Liturghii se vor rosti rugăciunile speciale pentru ploaie prevăzute în Liturghier și Molitfelnic.

Rugăciuni la vreme de secetă

Rugăciunea întâi

Domnului să ne rugăm.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai ascultat pe Ilie Tesviteanul pentru dragostea cea către Tine şi ai poruncit să se oprească ploaia ce se trimitea pământului la vreme; apoi iarăşi, prin rugăciunea lui, ai dăruit ploaie aducătoare de roadă; Însuţi Stăpâne a toate, fiind îmblânzit de singură îndurarea Ta, dăruieşte moştenirii Tale ploaie liniştită. Şi trecând cu vederea greşealele noastre, trimite ploile Tale peste locurile cele lipsite şi care au trebuinţă. Veseleşte faţa pământului pentru săracii poporului Tău, pentru prunci, pentru animale şi pentru toate celelalte, căci de la Tine aşteaptă să le dai lor hrană la vreme potrivită. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu care miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Dumnezeule atotţiitorule, Care ridici norii de la marginea pământului, Cel ce ai făcut fulgerele spre ploaie, Care scoţi vânturile din vistieriile Tale, Cel ce chemi apa mării şi o verşi peste faţa a tot pământul, Ţie ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta, mărturisind păcatele noastre şi cerând de la Tine mila cea bogată: deschide stăvilarele cerului; porunceşte norilor să dea ploaie; îndură‑Te de toate cele de pe pământul Tău; îndură‑Te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân, de robii şi roabele Tale, de fii şi de fiice şi de toate animalele pământului, şi fă să crească pâine de mâncare pentru noi şi iarbă pentru animale. Primeşte rugăciunile poporului Tău şi să nu lepezi suspinurile săracilor; să nu ne mustri pe noi cu mânia Ta; să nu ne cerţi cu iuţimea Ta; să nu pierzi pe poporul Tău cu foamea şi cu setea, căci ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, ca să ia de la Tine hrană la vreme potrivită; în Tine nădăjduim şi afară de Tine pe altul nu ştim; de la Tine aşteptăm milă bogată. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a treia

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Dumnezeul nostru, ştim că nevrednici suntem de îndurările Tale şi că nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să căutăm la cer, să stăm înaintea Ta şi să‑Ţi spunem cererile noastre, căci ce bine am făcut ca să dobândim cererile? Prin bunătatea Ta cea nemăsurată ne‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, cu chipul Tău ne‑ai cinstit şi toată făptura ai supus‑o nouă; dar noi, cu atâtea faceri de bine fiind dăruiţi, ca nişte vrăjmaşi ne‑am arătat, şi poruncile Tale, ale Făcătorului de bine, le‑am călcat, şi viaţă prihănită şi gând spurcat şi necurat ne‑am agonisit. Şi nu numai dragostea Ta am lepădat, ci ca fiarele ne purtăm şi unul pe altul ne mâncăm, prin uneltiri lacome şi prin nedreapta noastră voinţă. Deci cum să fim vrednici şi să ne bucurăm de binefacerile Tale? Tu eşti drept, noi nedrepţi; Tu iubeşti, noi duşmănim; Tu eşti îndurător, noi neîndurători; Tu făcător de bine, noi răpitori. Ce legătură avem cu Tine, ca să ne împărtăşim de bunătăţile Tale? Mărturisim dreptatea Ta, cunoaştem osânda noastră, vestim binefacerile Tale, înmiit suntem vinovaţi de moarte. Iată ne aflăm sub mâna Ta cea preaputernică şi care ţine toate. Lesne este mâinii Tale celei atotputernice ca într‑o clipă să ne piardă pe noi; iar cât priveşte gândul şi purtarea noastră, drept este să fim daţi pierzării, preadrepte Judecătorule. Dar acest lucru nu este cu totul vrednic de îndrumarea Ta cea nebiruită şi de bunătatea Ta cea de negrăit, preaiubitorule de oameni Stăpâne.

Pentru aceasta, îndrăznind spre milostivirea Ta cea nepătrunsă şi spre îndurarea Ta ce nu ţine minte răul, ne apropiem către Tine, Făcătorule de bine, noi nevrednicii şi nemulţumitorii. Nu ne da pe noi, pentru păcatele noastre, în mâinile secetei, nici pentru fărădelegile noastre să ne striveşti pe noi în cătuşele foametei; ci pentru bunătatea Ta, dă pământului ploaia pe care de bunăvoia Ta ai hotărât‑o moştenirii Tale şi umple de apele Tale cele roditoare de viaţă sânurile pământului, căci iată acesta stă înainte ca o maică cu sânul secat; şi precum sânul aceleia, lipsit de lapte, aduce moarte pruncului, aşa şi pământul, stând cu brazdele sale neîmpărtăşite de umezeală, îşi veştejeşte verdeaţa şi aduce stricăciune roadelor lui, şi pe noi ne ameninţă foametea şi moartea. Căci arşiţa din vremea secetei ca o flacără pârjolitoare veştejind semănăturile, prevesteşte pierzare roadelor lui; dar Tu cu mila Ta cercetează‑l pe el, şi văzduhul cu nori de ploaie bine‑l tocmeşte, şi cu ploaia Ta cea bogată satură pământul şi înviază roadele lui, şi cu suflări de vânturi mai bune fă‑le întregi şi pline, şi cu bună îndurarea Ta, înmulţeşte roadele prin care ai hotărât să se ţină viaţa cea trupească; pentru că de nu vei da Tu cu bunăvoirea Ta ploile Tale cele îndestulătoare, pământul nostru nu‑şi va da roada sa; ci pentru mulţimea îndurărilor Tale, ascultă rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor Tăi. Că Tu eşti, Doamne, izvorul milei şi Dătătorul bunătăţilor, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Doamne, Care prin proorocul Tău Ilie ai dezlegat seceta şi cu cădere de ploi ai plouat pe faţa pământului, şi cu prisosinţa roadelor ai săturat poporul Tău din belşug, Însuţi şi acum, fiind îmblânzit de fireasca Ta bunătate, dăruieşte pământului ploi liniştite, spre rodirea roadelor de peste an. Căci Tu eşti Cel care ai aşezat apele la locurile lor şi ai făcut văzut pământul ce era acoperit de ele; Tu eşti Cel care i‑ai poruncit lui să odrăslească toate felurile de roade spre îndulcirea noastră; Tu eşti Cel care pe vremea lui Noe, pentru păcatele oamenilor, ai desfăcut izvoarele adâncului şi ai deschis stăvilarele cerului, şi faţa pământului ai făcut‑o ca o mare spre pierderea a tot trupul; Tu eşti Cel care acoperi cu ape înălţimile lui; Tu eşti Cel care ridici norii şi le porunceşti să slobozească picături de ploaie; Tu eşti Cel care ridici apa mării şi o verşi peste faţa pământului; Tu eşti Cel care ai pus hotar ploii şi ai rânduit ploi îndestulătoare şi râurile le umpli de ape şi adăpi pământul şi saturi de apă brazdele lui spre înmulţirea frumoaselor lui roade; Tu eşti Cel care ai despărţit marea şi râul umblat l‑ai făcut şi apă din piatră ai izvorât şi amărăciunea apelor în dulceaţă o ai prefăcut. Firea apelor ştie pe Făcătorul ei, cunoaşte pe Stăpânul său, nu uită datoria slujbei ei. De Te vede pe Tine, Stăpânul, mâniat asupra noastră, atunci ea ori pornindu‑se nemăsurat aduce pieire, ori încetând se opreşte şi locul ei îl ia seceta şi văzduhul ca văpaia se face şi roadele pământului se veştejesc şi noi în mâinile primejdiei cădem. Şi iarăşi de Te vede pe Tine, Dumnezeul cel iubitor de oameni, blând şi lesne iertător, ploi găteşte, şi ploi pe pământ se coboară, şi văzduhul cu bună răsuflare se face, şi pământul, plecându‑se poruncii Tale, roduri de prisosit răsare din adâncurile lui.

Deci pe Tine, făcătorul şi ţiitorul tuturor, Te rugăm, zicând: miluieşte‑ne pe noi, Doamne, miluieşte‑ne pe noi. Adu‑Ţi aminte că suntem lucrul mâinilor Tale; ia aminte la neputinţa firii noastre, că Tu ne‑ai făcut pe noi. Vezi neliniştea păsărilor, mugetul animalelor, plângerea pruncilor, strigarea tinerilor, chinuirea bătrânilor, lipsa orfanilor, părăsirea văduvelor, strâmtorarea săracilor şi glasul cel rugător al întregului Tău popor, şi cercetează pământul şi‑l adapă cu ploi bogate, pentru că, lipsit de umezeală, ameninţă roadele sale cu veştejire, iar pe oameni şi animale, cu pierzare. De demult, când ai trimis pierzare oamenilor prin apă, Ţi‑ai adus aminte de Noe, care era purtat în corabie de acele ape nemăsurate, şi Ţi‑ai adus aminte şi de păsări şi de animale şi de fiare şi de târâtoare; şi ai adus vânt pe pământ şi s‑a domolit apa, iar pe Noe şi vietăţile care erau cu dânsul, ca pe o sămânţă le‑ai păstrat, spre a doua facere a lumii. Şi acum, când prin uscăciunea care a cuprins văzduhul, ne ameninţi cu foamete şi cu moarte, adu‑Ţi aminte de poporul care nădăjduieşte spre Tine, adu‑Ţi aminte de păsări, adu‑Ţi aminte şi de animale şi de vânt cu rouă ca să înceteze seceta, şi fă să crească seminţele pământului spre hrana oamenilor şi a animalelor, şi iarăşi le învredniceşte pe toate de purtarea ta de grijă.

Că Tu eşti Cel care răsari iarbă animalelor şi verdeaţă spre folosul oamenilor; şi Tu eşti Cel care scoţi pâine din pământ şi dai vin şi cu untdelemn veseleşti feţele oamenilor, ca, hrănindu‑ne cu îndestulare din bunătăţile Tale, în veselia inimii să preaslăvim bunătatea Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea

Domnului să ne rugăm.

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care cu cuvântul Tău toate din nefiinţă le‑ai adus; Cel care ai luat ţărână din pământ şi ai zidit pe om şi cu suflet cuvântător şi cu chipul Tău l‑ai cinstit pe dânsul, şi ai zis: creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul; Cel care dai hrană animalelor şi puilor de corbi; Care prin marea şi mântuitoarea Ta venire în trup ai săturat multe mii, o dată cu şapte, iar altă dată cu cinci pâini, Însuţi, întru tot Bunule Stăpâne, şi pe poporul acesta care cheamă preasfânt numele Tău, cu prisosinţă hrăneşte‑l prin dreapta Ta cea atotfăcătoare şi de mari daruri împărţitoare. Caută, Doamne, spre săracii poporului Tău, Tu Care deschizi mâna Ta şi umpli de bunătate toată făptura; miluieşte‑ne pe noi pe toţi cu milostivire, căci Tu, Stăpâne, Iubitorule de oameni, singur eşti Tatăl nostru al tuturor, şi la Tine unul ridicăm ochii, ca cel înţărcat spre maica sa. Preabunule Stăpâne, al Tău este cuvântul: cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla. Dă, Stăpâne, celor care cer acum, împreună cu hrana cea duhovnicească, şi pe cea trebuitoare trupului, şi hrăneşte pe poporul Tău cel flămând. Dăruieşte pământului ploi la vreme, bună întocmire a văzduhurilor şi îndestulare de tot felul de roade; pe cei ce se chinuiesc în neputinţă şi în rea pătimire, în friguri şi în multe feluri de boli, cercetează‑i. Izbăveşte, Doamne, cetatea aceasta numită cu numele Tău, şi toate cetăţile şi ţările: de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de omor, dăruindu‑ne nouă milele Tale.

Cu harul Părintelui Tău celui fără de început şi de o fiinţă şi al Preasfântului şi întocmai cinstit Duhului Tău; cu rugăciunile şi mijlocirile preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu, ale de Dumnezeu grăitorilor Tăi apostoli, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.

Rugăciunea a şasea

Domnului să ne rugăm.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care, pentru mântuirea noastră, ai binevoit a purta trup, pentru ca în chip minunat să preaslăveşti firea cea cuvântătoare cu bunătatea şi cu îndurarea Ta cea negrăită, şi ai făgăduit a ierta pe cei care cu adevărată pocăinţă se întorc din adâncul păcatului, încât atunci când vor căuta la Tine în chip cu adevărat smerit, prin împlinirea poruncilor Tale cele dumnezeieşti, să poată cu îndrăznire a Te avea pe Tine Dumnezeu milostiv şi blând, lasă acum toate fărădelegile noastre şi pleacă urechea Ta către noi şi ne auzi pe noi smeriţii şi păcătoşii, precum ai auzit odinioară pe Ilie Tesviteanul, încât numai cu cuvântul el a legat cerul spre înţelepţirea acelui popor neascultător; după aceea iarăşi printr‑însul lucrând cu ştiuta Ta iubire de oameni, poruncind norilor, ai adăpat tot pământul cu apă bună; şi precum odinioară pentru rugăciunile robului Tău Ilie, aşa şi acum pentru aceste fierbinţi rugăciuni ale noastre, treci fărădelegile şi păcatele noastre şi primeşte rugăciunile noastre şi ne auzi pe noi care în ceasul acesta ne rugăm Ţie cu căldură, şi dezleagă uscăciunea aceasta a pământului, pentru mărturisirea şi strigarea poporului Tău. Trimite peste noi ploi bune, ca să ne săturăm de apă şi pământul nostru să‑şi dea roadele la vreme cuvenită, spre hrana noastră şi a animalelor celor necuvântătoare.

Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, auzi‑ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, şi nu trece cu vederea rugăciunile noastre, nici să biruiască fărădelegea noastră mila Ta; ci pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi. Vezi umilinţa noastră şi Te milostiveşte. Priveşte din sfânt locaşul Tău; vezi suspinurile săracilor; vezi vârsta cea fragedă a copiilor ofilindu‑se de prea mare sete; vezi suferinţa pruncilor celor fără răutate; vezi pântecele maicilor şi sânurile uscate care aduc moarte pruncilor; vezi pe bătrâni şi pe tineri, ca pe nişte încătuşaţi daţi în mâinile celor fără de lege, şi treci greşealele noastre, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din minte şi cele din cuget, şi nu ne lepăda pe noi până în sfârşit. Pentru că nu numai de setea apei ne topim, ci şi de alte mii de rele pentru păcatele noastre, şi la Tine căutăm, ca să se verse peste noi cât mai grabnic ploaie îndestulătoare, şi ca să opreşti mânia Ta cea dreaptă şi să înlături această cumplită nenorocire. Amândouă le cerem şi ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni, ca să umpli de apă fântânile şi ţarinile noastre, şi cu saţiu să adapi şi să umpli de bunătatea Ta holdele noastre cele sufleteşti, adică inimile noastre să le umpli de veselie, de bucurie negrăită şi de desfătare, şi să opreşti pornirea cea nesuferită, care a venit asupra noastră. Că Tu eşti Izbăvitorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *