Lucrul cel important este să păzim poruncile lui Hristos şi astfel venim la îndumnezeire şi la lumină. După frângerea inimii, simţământul pocăinţei şi plâns, imediat urmează şi bucuria.
- Lipsa harului lui Dumnezeu este mai înfricosatoare decât orice altă lipsă. Nu exista stare mai jalnica decât atunci când harul dumnezeiesc s-a retras. De aceea, multi care au pierdut harul s-au chinuit sa îl redobândeasca cu mari nevointe.
- Omul, cu toate încercarile lui, fara ajutorul lui Dumnezeu nu poate sa planifice nimic, nici viata lui exterioara si nici cea launtrica. “Fara Dumnezeu nici pâna la prag.”
- Voia noastra omeneasca sta în a ne dori numai binele si a gasi mijloacele pentru dobândirea lui. Savârsirea si realizarea binelui I se datoreaza lui Dumnezeu. Pentru rau, noi suntem responsabili.
- Trebuie sa avem trezvie neadormita pentru a pastra harul dumnezeiesc. Acesta ni se da ca dar din iubirea de oameni a lui Dumnezeu, însa este nevoie de multa lupta pentru al pastra.
din ” Ne vorbeste Staretul Partenie de la Pecerska”
Ce este harul dumnezeiesc? Este cu putinţa a fi descris (cuprins) acesta?
Ceea ce aparţine persoanei dumnezeieşti mai presus de fire nu poate niciodată să fie descris (cuprins) de făpturile zidite. El poate fi înţeles de omj într-un chip întunecos şi umbrit, pentru că Dumnezeiescul este de neînţeles şi de necuprins.
Har dumnezeiesc numim puterea (lucrarea) prin care Dumnezeu a zidit şi susţine universul. Se numeşte har tocmai pentru că vine de la Dumnezeu în dar.
Acesta este şi pentru noi singura nădejde şi mângâiere. De el (de har) ne-am lipsit prin cădere. L-a readus însă Domnul nostru prin venirea Sa pe pământ. Acesta, potrivit cu credinţa şi cu acribia ţinerii dumnezeieştilor porunci, ne izbăveşte din robia omului vechi, a celui pământesc, şi ne transfigurează zidind înlăuntrul nostru chipul celui ceresc. Aici însă trebuie să subliniem că toate depind de Dumnezeu, iar nu de strădania omului.
Cugetul smerit şi mai cu seamă faptul de a arăta dragoste şi împreună-pătimire provoacă mijlocirea şi prezenţa harului.
Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012