Doamne, fă-mi cunoscut mie chipul meu cel necunoscut

\r\n\r\nŞtiu cum mă numesc, îmi cunosc vârsta, ştiu ce greutate am, ştiu care este culoarea părului meu, dar, pe mine, nu mă cunosc.\r\n\r\nPentru mine, acest lucru rămâne ascuns şi nu-mi este deloc cunoscut.\r\n\r\nTu, însă, Hristoase ale meu, tu, care ,,cercetezi inimile şi rărunchii”, tu mă cunoşti!\r\n\r\nTu cunoşti pe fiecare om care vine în lume, ,,din pântecele maicii lui”.\r\n\r\nTu ţii în mâinile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic şi ascuns, în cele mai mici detalii.\r\n\r\nCe n-aş da, Doamne, să pot vedea şi eu acest chip!\r\n\r\nSă îl am în faţa ochilor.\r\n\r\nŞi să văd, în sfârşit, cine sunt eu cu adevărat!\r\n\r\nO voce tainică, lăuntrică, îmi spune că nu aş putea să văd imaginea aceasta a mea, aşa cum sunt eu.\r\n\r\nŞi chiar dacă aş vedea-o, cum aş putea să mă recunosc pe mine în aceasta?\r\n\r\nDe aceea, Doamne, sunt bucuros că Tu, plin de dragoste pentru mine, păstrezi pentru tine această ,,fotografie” a mea, a ceea ce sunt eu, cu adevărat.\r\n\r\nFiindcă ştiu că Tu o să lucrezi în mine ca să recreezi chipul meu cel adevărat, chipul meu cel dintâi, şi să-l arăţi ,,fără pată sau întinăciune”, ci ,,sfânt şi fără de prihană”.\r\n\r\nDoamne, te las pe Tine să lucrezi înlăuntrul meu şi să mă faci să devin ceea ce trebuie să fiu…\r\n\r\nSinelui meu…\r\n\r\nCaută adânc în sufletul tău, cunoaşte-te pe tine însuţi, analizându-te cu atenţie.\r\n\r\nCercetează care este voia Lui Dumnezeu în viaţa ta.\r\n\r\nFă-te căutător ca să găseşti mărgăritarele şi pulberea de aur în comoara cuvintelor Lui Dumnezeu. (Matei 13, 44-46)\r\n\r\nDeschide-ţi inima, goleşte-ţi sufletul de cele nefolositoare ca să faci loc harului Lui Dumnezeu să se sălăşluiască înăuntrul tău.\r\n\r\nPune la baza existenţei tale,,temelia…care este Iisus Hristos”(I Corinteni 3, 10-12).\r\n\r\nDacă vrei să urci,,sus”, smereşte-te, caută…\r\n\r\nScrutează în adâncul sufletului tău.\r\n\r\nDeschide, Doamne, în adâncul sufletului meu, izvorul autocunoaşterii şi al smereniei mele.\r\n\r\nPentru ce mă rog?\r\n\r\nDesigur, nu ca să-i înşir lui Dumnezeu păcatele mele.\r\n\r\nNu ca să mă mândresc cu faptele mele bune.\r\n\r\nNu ca să-mi împac conştiinţa că nu am neglijat ,,datoria” rugăciunii.\r\n\r\nNu ca să arăt cu degetul pe ceilalţi ,,păcătoşi” care sunt în jurul meu.\r\n\r\nNu ca să încep şi să termin ziua ,,religios”.\r\n\r\nCi ca să cer de la Domnul Preamilostiv să acopere cu mila sa, multele mele greşeli, faptele mele cele bune făcute cu de-a sila, lipsa dragostei şi a înţelegerii faţă de fraţii mei şi multele mele păcate.\r\n\r\nPentru acest lucru mă rog!\r\n\r\nPentru ca să reînnoiesc sentimentul păcătoşeniei mele, dar şi încrederea mea în mila Lui Dumnezeu.\r\n\r\nIar când mă rog, să simt că sunt lângă Dumnezeu cel Sfânt.\r\n

Monahul Iosif Grigoriatul 

\r\n

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *