E greu oare să fii sfânt ?

Văzând atâta urâciune în lume te gândeşti câteodată: oare cine mai vrea să fie sfânt? Cine mai vrea să-L iubească pe Dumnezeu? Noi creştinii mergem în amonte, împotriva fluxului lumii, încercăm să învingem „sistemul” şi conceptul „dacă așa face toată lumea înseamnă că e bine”. Noi care mărturisim credinţa în Dumnezeu suntem nişte ciudaţi pentru lume şi de multe ori primiți cu reticenţă în mijlocul ei. Nu trebuie să vă îngrijoraţi de ceea ce vedeţi în jur, aşa a fost dintotdeauna, oameni răi, buni, sfinţi şi păcătoși, toți împreună sub același soare.

\r\n

\r\n

Mi-aduc aminte cum acum 8 ani, când nu-L cunoşteam pe Dumnezeu şi nu mergeam la Biserică, mă uitam la filme xxx pe internet cu mult interes, iar nu după mult timp, tot eu, în aceiaşi cameră, stăteam în genunchi noaptea în faţa icoanei Mântuitorului Hristos vrând să dobândesc rugăciunea inimii. Acelaşi om, azi plin de rău şi bălăcindu-mă în mocirla păcatelor, iar a doua zi cu gândul la împărăţia cerurilor, cu ochii plin de nădejde privind la Dumnezeu. Ieri vroiam să cunosc toate plăcerile lumii, iar azi râvneam la viaţa pe care o ducea sfinţii în pustie. Ce paradox! Ce minune!

\r\n

De aceea vă zic să nu vă îngrijoraţi! Lumea aşa a fost tot timpul, având oferta ei de viaţă, dar mulţi s-au întors la Dumnezeu dorind cu toată fiinţa lor dulceaţa harului şi lumina împărăţiei. Şi astăzi e la fel, chiar dacă vedem atât rău în jur. Contra-oferta făcută de Dumnezeu e mult mai dorită decât plăcerea lumii. Oricât de mult ar fi de promovat păcatul, dacă Hristos Domnul îţi moaie inima şi ţi-o îndulceşte cu lacrimi rămâi fascinat pe viaţă. Mintea îţi va sta mereu la acel moment, vei dori să trăieşti iară şi iară acele clipe cu El. Iată cum psalmistul David, fascinat de experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu spune:

\r\n

Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.”

\r\n

Nu e greu să fii sfânt. Sfinții de care citim noi în proloage și sinaxare au fost oameni ca și noi, nu înzestrați cu un darul sfinteniei de la naştere. Nu! Toţi ne naștem în stricăciune dar toți putem fi sfinți. Trebuie doar să vrem.

\r\n

Eu am rămas foarte mirat când am auzit că înainte ca o persoană să fie proclamată ca sfânt în Biserica Ortodoxă, i se face slujba de pomenire pentru iertarea păcatelor. Ce ciudăţenie…am zis! Omul care urmează să fie prezentat ca model de viaţă pentru poporul care aşteaptă să-l cinstească, i se face o slujbă de iertare a păcatelor.

\r\n

Da! și sfinții au păcătuit. Și sfinţii au greşit, şi înainte, şi după ce L-au cunoscut pe Dumnezeu. Da! şi ei au fost slabi, şi ei au avut ispite şi înclinaţii păcătoase pentru că au fost oameni ca şi noi. Dar nu e aşa greu să ajungi la masura sfinteniei, şi haideţi să vă spun de ce.

\r\n

Eu, în acești opt ani de când stau aproape de Dumnezeu, am avut clipe în care m-am comportat ca un sfânt, am făcut fapte similare cu ale sfinţilor. Am trăit clipe în care toată ființa mea era așa aproape de Dumnezeu încât nu-mi venea să cred că omul poate trăi așa ceva.

\r\n

Tot eu și tot în acești 8 ani, am avut clipe în care m-am comportat ca un diavol şi am făcut fapte diavolești. Am trăit clipe mari de deznădejde, de supărare, de mânie. Am făcut lucruri urâte de care mi-e rușine să le amintesc. Am făcut oamenii să sufere, am fost un exemplu foarte prost pentru cei din jurul meu şi multe altele asemenea.

\r\n

Opt ani de zile, plini cu fapte rele dar și cu fapte bune. Opt ani alături de Hristos, plini cu căderi şi ridicări.

\r\n

V-am spus toate acestea ca să vă arăt că e ușor să ajungi la măsura sfințeniei, nu trebuie fapte eroice, ci gesturi smerite, multe şi mărunte. Nu doar cei rânduiţi cu o misiune specială pot ajunge sfinți, ci şi eu, şi tu, şi mama şi tata.

\r\n

Iată ce ne mărturiseşte Sf. Ioan de Kronstadt:”Cât de repede şi de ușor ne poate mântui Domnul nostru! Într-o clipă, pe neașteptate, pe nebăgate în seamă. Adesea am fost în timpul zilei un mare păcătos, iar seara, după rugăciune, am mers la culcare îndreptat si mai alb decât zăpada, prin darul Sfântului Duh, cu inima plină de dulceaţă şi de o adâncă pace. Cât de uşor îi este Domnului să ne mântuiască, în seara vieții noastre, în amurgul zilelor noastre!”

\r\n

Sunt sigur că fiecare dintre voi aţi făcut fapte bune, demne de consemnat chiar şi-n pateric, şi prin asta nu sunteţi cu nimic mai prejos decât sfinții. Diferenţa între un om de rând şi un sfânt ar fi că la sfârşitul vieții sfântul a ajuns să facă în cea mai mare parte doar fapte bune, iar cele rele aproape că nu mai există în viaţa lui.

\r\n

E minunat să trăiești măsura sfinţeniei, şi îmi doresc foarte mult asta.

\r\n

Încearcă şi tu! Nu uita, sfinţenia nu e o stare pe care o doresti doar ca să experimentezi ceva nou, ci o stare la care ajungi iubindu-i pe cei de lângă tine şi arătându-le asta în mod concret și constant.

\r\n

„De va voi omul, de dimineaţa până seara ajunge în măsura dumnezeiască” – Avva Alonie

\r\n

Claudiu Balan\r\n

\r\n

Sursa: http://www.ortodoxiatinerilor.ro

\r\n

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *