„Cel ce doreşte să se îndrepte pe sine, trebuie să se cunoască pe sine; cel ce doreşte să se cunoască pe sine, trebuie să se cerceteze pe sine; iar cel ce doreşte să se cerceteze pe sine, trebuie să intre înlăuntrul său, să supună cercetării tot ce este acolo, că prin aceasta să se obişnuiască să deosebească în sine tot ce este bun şi rău şi, potrivit acestui lucru, să lucreze asupra sa. Să închidă fiecare simţurile sale exterioare, să îndrepte ochiul atenţiei înlăuntru şi să vadă ce este acolo.
Prima dată nu veţi vedea nimic acolo, nu pentru că nu ar fi nimic, ci pentru că acolo este prea mult şi totul este încurcat şi rătăceşte în dezordine. Veţi cerceta întocmai ceea ce se cercetează când este ceaţă deasă. Ceaţă, ca un zid, separa de noi toate lucrurile şi le ascunde în sine; tot aşa şi cel care se îndreaptă pentru prima dată inaluntrul sau, vede cum printr-un val întunecat este acoperit tot ce este inaluntrul lui. De aceasta vă puteţi convinge imediat. Dar să nu întrerupeţi osteneala adâncirii în sine. Aveţi puţină răbdare şi în curând veţi începe să deosebiţi încetul cu încetul ceea ce se întâmplă înlăuntrul vostru, asemenea celui care, intrând de afară într-o cameră slab luminată, stând puţin, începe să distingă unul după altul lucrurile, care se ţin în ea.”
Arhim Ioan Krestiankin – Carte de Căpătâi pentru călugări şi mireni
https://ortodoxiatinerilor.ro