Fenomenul OZN – Conform învățăturii ortodoxe (I)

\r\n

1. Introducere\r\nÎn lumea noastră atee și materialistă pătrund tot mai evident și activ forțele demonice, căutând să-l ducă definitiv în rătăcire și să-l supună astfel influenței sale pe omul contemporan. Această lucrare obscură se petrece după un scenariu întocmit și regizat dinainte. Pentru a răpi omului credința și nădejdea în Hristos, totul s-a făcut în mod metodic. Erau divinizate însuși omul, progresul, știința. Ateii batjocoreau credința, calificând-o drept o preocupare a celor ignoranți și proști.

\r\n

\r\n

\r\nO dată cu sfârșitul secolului XIX apare literatura științifico-fantastică sau de anticipație, care născocește existența altor civilizații, superior dezvoltate și dă frâu liber fanteziei – cam cum ar fi ele, căutând să copleșească cu asta mințile oamenilor și, trebuie spus, nu fără rezultate. De remarcat că un fantast în prima accepție a acestui cuvânt este însuși diavolul care și-a închipuit despre sine ceea ce nu este. Adică fantezia este o născocire falsă și adesea primejdioasă a ceea ce nu există. Aceasta o mărturisete și Sfântul Nicodim Aghioritul în cartea sa „Războiul nevăzut”.\r\nMajoritatea oamenilor zilelor noastre cred sincer în existența unor civilizații extraterestre, „frați mai mari de rațiune”, caută să stabilească contactul cu ei și așteaptă ajutor de la ei. „Ei sunt înțelepți, aproape atotputernici, vor veni și ne vor ajuta neapărat” – visează omul secolului XX. De aceea recepționează cu un interes și o atenție deosebită toate comunicările despre OZN și extratereștri.\r\nDar cum tratează aceste probleme Biserica creștină, cum sunt reflectate ele în cărțile sfinte? Să ne adresăm Sfintei Scripturi, Bibliei, acestei cărți inspirate de Dumnezeu, care cuprinde întreaga istorie a creării lumii și a omenirii de către Dumnezeu și conține proorociri despre sfârșitul lor.\r\nÎn „Facere” (cap. I, vers. 1) citim: La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, după aceea este descrisă originea a toate câte ființează potrivit cu zilele creării lor (aici e bine să știm că o zi pentru Dumnezeu nu înseamnă cele 24 de ore pământești, pe care ne-am obișnuit a le socoti o zi și o noapte, ci absolut altă dimensiune a timpului, necunoscută nouă) și în ziua a șasea, ca o cunună a tuturor ființelor, este creat omul – „… și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut…” După aceasta procesul creării ca atare a fost încheiat și nu s-a creat nimic mai mult. Căci se spune mai departe: și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială (Facerea 2, 2-3).\r\nPrin urmare, în Biblie se arată că la început a fost făcut „cerul” prin care Sfinții Părinți (cum ar fi Sfântul Vasile cel Mare, Teodorit, Ioan Damaschin.A.) înțeleg crearea lumii îngerești invizibile, a duhurilor imateriale, și abia după aceea a pământului, a lumii materiale – lumina și întinderea (adică cerul în accepția noastră). De nici un fel de alte civilizații nu se vorbește. Există numai omul ca un microcosmos (căci în el este concentrat atât universul material -corpul, cât și universul spiritual -spiritul, sufletul) și lumea invizibilă a duhurilor îngerești, alcătuită din îngerii luminii, sufletele celor morți și duhurile necurate -demonii.\r\nDupă cum vedem, în Biblie nu există nici o aluzie la existența altor civilizații extraterestre. Poate însă existența lor este atestată în alte surse scrise ale antichității? Să încercăm, pe măsura posibilităților, să le cercetăm.

\r\n

2. Istoria provenienței OZN-urilor\r\nOZN-urile erau cunoscute încă din antichitate. Astfel, în sanscrită (limba Indiei vechi, care a circulat în jurul mileniului II î.e.n.) cuvântul „bhash”, care înseamnă „demon”, avea totodată sensul de „cel care licărește”, „lucitor”, adică, probabil, demonii deseori își făceau apariția sub formă de obiecte luminoase, (în interpretare contemporană -OZN).\r\nÎn vechiul manuscris sanscrit „Sanaranghana Sutadhara” citim următoarea descriere a OZN-urilor: „Luându-și zborul, carul se prefăcea de îndată într-un mărgăritar pe cer”.\r\nCu ajutorul unor asemenea care, „locuitorii pământului se pot ridica în văzduh, iar trăitorii cerului coboară pe pământ”.\r\nÎn eposul indian vechi „Mahabharata” putem citi chiar despre unele amănunte tehnice ale OZN: „Mâinile zburătoare aveau forma unei sfere și se mișcau prin văzduh…”\r\nÎn cronicile Chinei antice se scrie despre un împărat pe nume Huang-dy, care a cârmuit în sec. XXVI î.e.n. în bazinul fluviului Huanhe. Potrivit legendei, Huang-dy și ajutorii săi au venit din cer, „împăratul avea un car care, ca un dragon, putea să zboare prin văzduh, să devină greu sau ușor; să stea pe loc sau să se miște”.\r\nDescrierea expedițiilor lui Alexandru Macedon (marele cuceritor macedonean din secolul IV î.e.n.) conține mărturii despre prezența unor OZN-uri care însoțeau oștirile. Astfel, în timpul trecerii armatelor lui peste Tigru și Eufrat s-a făcut un înscris despre observarea unui obiect zburător, a unuia din acelea cărora Aristotel le-a dat denumirea de „discuri zburătoare”.\r\nÎn vremurile înfloririi creștinismului mărturiile despre fenomenele OZN dispar. Doar o aluzie disparată la existența lor putem găsi într-o cronică a cnezatului de Vologda-Perm, aparținând sec. al XVI-lea: „În vara aceea a fost un semn mare: pe cer trei sori la răsărit, al patrulea pe cer la apus, iar în mijlocul cerului un semn cât luna de mare, asemănător cu un arc, a stat de dimineață până la amiază”. Unii autori tratează acest pasaj drept un fenomen OZN din sec. XVI.\r\nMai târziu comunicări despre OZN-uri, de astă dată în mare număr, apar la mijlocul sec. XIX. În anii celui de-al doilea război mondial apar numeroase mărturii despre o adevărată invazie a OZN-urilor pe pământ. Să cercetăm doar unele din ele.

\r\n

3. Mărturii contemporane despre Fenomenul OZN\r\nÎntr-un scurt memorandum adresat președintelui T. Roosvelt în 26 februarie 1942, șeful statului major, generalul D. Marshall îi comunica despre o mare panică aeriană produsă în regiunea orașului Los Angeles, în timpul căreia bateriile de apărare antiaeriană au tras aproximativ 1430 focuri de tun asupra a 15 ținte neidentificate care zburau asupra orașului.\r\nÎn timpul cunoscutei lupte de la Kursk atât trupele sovietice cât și cele germane au fixat prezența unor OZN-uri. Și unii, și alții bănuiau, de fapt, că ar fi o armă secretă a inamicului.\r\nCeva mai târziu, în februarie 1953, reprezentantul apărării antiaeriene a S.U.A. a declarat: „Avem o mulțime de comunicări despre farfurii zburătoare. Interpretăm acest lucru la modul cel mai serios, deoarece am pierdut deja mulți oameni și avioane care încercau să atace OZN-urile”.\r\nÎntr-adevăr, potrivit analizei datelor de care dispunem, contactul de aproape al oamenilor cu OZNurile s-a soldat în numeroase cazuri, cu un rezultat tragic. Iată doar câteva exemple.\r\nLa 16 iunie 1948 pilotul Apraxin și-a ridicat în aer aparatul. Peste o jumătate de oră, la altitudinea de 1.500 metri, el a observat „un obiect în formă de castravete”, urmând cu viteză descrescândă un curs transversal. El arunca în urma sa fascicule de raze luminoase. De pe pământ se comunica pilotului că obiectul este văzut și pe ecranul radarelor. Apraxin și-a îndreptat avionul în întâmpinarea obiectului. Când distanța dintre aparate s-a redus la 10 Km, razele provenite de la obiect „s-au desfășurat în evantai” și au „străpuns” avionul, orbind pentru o clipă aviatorul. S-a dereglat partea electrică a pilotării aparatului și acționării motorului. Planând, Apraxin a izbutit totuși să aterizeze, raportând după aceea în detaliu cele întâmplate.\r\nLa 7 ianuarie 1948, la baza Forțelor armate aeriene din apropierea orașului Fort Nox (S.U.A.) comandantul echipei unui avion, căpitanul Mentela, încercând să se apropie de un OZN „pentru a-l vedea mai bine”, a fost răpus de acesta, iar cadavrul său a fost găsit printre resturile avionului.\r\nLa 2 iulie 1956 două aparate „Starfire” din escadrila 27, înzestrate cu rachete, au fost trimise să intercepteze un OZN în împrejurimile Atticii (S.U.A). „Farfuria zburătoare” a reacționat la apropiere printr-un impuls de raze asupra primului aparat de interceptare. Avionul a izbucnit în flăcări, pilotul și operatorul s-au parașutat.\r\n4 iulie 1969, oraul Columbia, Anolayma. Ancesio Bermudes a semnalat cu o lanternă de buzunar un obiect argintiu, ce survola la mică altitudine ferma lui. Aparatul a răspuns la semnal printr-un flash. La 6 iulie Bermudes, în stare gravă, a fost spitalizat la Bogota, unde a decedat contaminat de radiații gamma.\r\nPotrivit afirmațiilor cercetătorilor în domeniul OZN, oamenii care se nimeresc sub OZN-uri zburând la mică altitudine, pot suferi arsuri, s-au întâmplat cazuri de orbire temporară, s-au înregistrat cazuri de electrocutare a celor care s-au atins de carcasa vreunei „farfurii”. Aflarea pe locul aterizării unui OZN provoacă schimbarea tensiunii arteriale, a compoziției sângelui, se înregistrează modificări senzoriale pronunțate. După cum au recunoscut martori oculari, în momentul urmăririi de aproape a acestui fenomen, ei au avut „un sentiment de groază și disconfort interior”.

\r\n

Sursa: http://www.marturieathonita.ro/