Queen Mary nu este doar numele unei femei din dinastia Tudorilor, care a urcat pe tronul britanic la începutul secolului al XVI-lea. Este şi numele unui impresionant vapor, un pachebot englez care în perioada anilor 1934-1967 a efectuat curse Londra-New York. Echipajul număra 1.300 de oameni, iar capacitatea maximă de primire a pasagerilor se ridica la 3.000 de persoane. A fost la vremea lui cel mai mare, mai elegant şi rapid transatlantic din lume. Când un pasager l-a întrebat odată pe un marinar cât îi trebuie acestui vapor ca să oprească când merge cu toată viteza, acesta a răspuns: „În mai puţin de o milă nici măcar nu poate să încetinească, cu atât mai puţin să oprească. Vezi, cu un vapor aşa de mare precum «Queen Mary» trebuie să gândeşti cu o milă mai înainte“.
\r\n
\r\n
Ce ar însemna să gândeşti cu o milă mai înainte? Pentru un simplu alergător de rezistenţă momentul acela reprezintă declanşarea strategiei pentru finişul cursei. Pentru un scrimeur, punctul unde începe asaltul decisiv. Pentru un creştin, oricare ar fi profesia lui, să gândeşti cu o milă mai înainte înseamnă două lucruri, să ştii când să acţionezi şi să fii conştient de urmările faptelor tale. Legat de prima idee, părintele Arsenie Papacioc avea o sentinţă memorabilă. El spunea că important în viaţă nu este să te grăbeşti, ci să pleci la timp.
\r\n
\r\n
În al doilea rând, multe dintre tragediile vieţii se întâmplă fiindcă nu gândim în perspectivă. Privim prezentul fără a reflecta la viitor. Este bine ca înainte de a săvârşi un lucru să ne punem întrebarea: „Şi apoi? Ce voi face?“ Discipolii filosofului grec Socrate îi întâmpinau fiecare răspuns cu o altă întrebare: „Dacă va fi aşa, ce va urma după aceea?“ Ceea ce săvârşim în viaţa de acum determină starea noastră în veşnicie. Ar fi bine să ne întrebăm cât mai des: „Voi face asta, dar apoi, ce va mai fi? Ce urmări va avea fapta mea acum şi în veşnicie?“
\r\n
\r\n
(preluare şi adaptare după o povestire din vol. Vitamine duhovniceşti, Anthony M. Coniaris)