Generozitatea… pe timp de criză economică

timthumb (4)

\r\n

Nu este pentru nimeni o noutate faptul că de cîţiva ani buni trăim din plin criza economică! Şi ca şi cînd nu ar fi suficient, suntem nevoiţi să facem faţă şuvoaielor de avertizări, cu privire la adîncirea crizei, ce vin asupra noastră din toate părţile.

\r\n

\r\n

Ne îngrijorăm cînd auzim că au căzut bursele, fără să ştim concret ce înseamnă asta. Ne sperie gîndul la falimentele înregistrate la firmele mari sau mici, pentru că ştim că aceasta atrage după sine creşterea numărului de şomeri. Suntem îngroziţi cînd scad la zero subvenţiile şi ajutoarele sociale, cînd se iau măsuri drastice – concedieri sau tăieri din salarii – şi însăşi sistemul de pensii este în pericol. Nu dormim nopţile chinuiţi de gîndul că dobînzile la credite cresc şi scade puterea de cumpărare a monedei naţionale. Citirea facturilor la utilităţi ajunge să ne provoace rău fizic şi privim cu groază telefonul cînd vedem că iarăşi sună cei de la bancă… pentru a ne atenţiona că riscăm să fim introduşi în Biroul de credite! Să nu mai vorbim de preţul alimentelor!

\r\n

Lăsăm generozitatea în seama altora

\r\n

Într-un asemenea context, a aduce în discuţie cuvîntul generozitate ar părea o bătaie de joc atît la adresa omului de rînd, încovoiat sub povara greutăţilor materiale, cît şi la a celor mai înstăriţi… care îşi văd averile în mare pericol. Cum să fii generos cînd nu ai nimic de oferit, eşti plin de datorii şi toată lumea te îndeamnă ”să strîngi cureaua”? Pentru a ne linişti… dăm fuga la dicţionar, care ne spune că generozitatea este virtutea sau obiceiul de a dărui bani sau bunuri, de bunăvoie şi în abundenţă, fără a aştepta nimic în schimb. Imposibil, nu? Şi asta nu ne îngrozeşte absolut deloc! E criză. Nu e momentul să fim generoşi… iar din punctul acesta de vedere, conştiinţa noastră poate dormi liniştită!

\r\n

Şi iată cum, copleşiţi de atîtea griji pământeşti, orbiţi parcă, nu vedem adevăratul impact pe care această criză economică îl are asupra noastră! Devenim insensibili la suferinţele şi lipsurile altora! Uităm că sunt oameni mult mai defavorizaţi, mai trişti şi mai săraci decît noi… Lăsăm problema generozităţii în seama altora. Doar există fundaţii caritabile şi organizaţii non-profit care au la bază această trăsătură şi atrag fonduri bazîndu-se pe dispoziţia oamenilor de a ajuta şi a împlini nevoile altora! Lor le revine sarcina de a sensibiliza inimile şi buzunarele pentru situaţiile sociale critice unde este nevoie de sprijin material urgent. Ele vor înmuia inimile oamenilor şi aceştia vor dărui din ceea ce le prisoseşte. Noi trebuie să ne gîndim la noi înşine şi la lipsurile noastre!

\r\n

Oare doar atît înseamnă generozitatea? Este ea strict legată doar de bani sau bunuri? Dacă încercăm să căutăm originea cuvîntului modern ”generozitate”, dăm cu ochii de latinescul „generosus” , care înseamnă de viţă nobilă. Aha, deci iată, doar cei de viţă nobilă ar trebui să fie generoşi! Generozitatea este asociată istoric cu statutul social nobiliar al elitelor şi are la bază capacitatea economică a cuiva.

\r\n

Alt fel de comori

\r\n

Dar oare, dacă ne gîndim mai bine… nu este generozitatea o pasiune a inimii de a ajuta semenii şi nu înseamnă ea sacrificarea interesului personal în favoarea altora? Nu este ea, cumva, intenţia nobilă a

\r\n

inimii de a dărui pentru binele altora? Voltaire spunea că ”a fi generos înseamnă a uita de sine”. Ce ne facem, în această situaţie? Avem în suflet dorinţa de a strînge şi de a ne lega de lucruri preţioase. Nu este, oare, nevoie de un efort conştient şi deliberat al inimii noastre de a se dezlipi de valori materiale,

\r\n

de bani şi bunuri şi de a orienta această dorinţă spre valori spirituale, pe care criza economică nu le poate atinge? Poate ar fi bine să ne îngrijorăm cînd auzim că există oameni fără adăpost în urma dezastrelor naturale sau copii bolnavi care nu sunt sprijiniţi financiar pentru a se însănătoşi, să ne sperie gîndul că am putea să îi ajutăm şi nu o facem, să fim îngroziţi cînd mîncăm peste măsură sau consumăm resursele planetei fără rost, să nu dormim nopţile chinuiţi de gîndul că am fi putut zîmbi unui om pentru a-i însenina ziua şi nu am făcut-o, să ne provoace rău fizic gîndul că am rănit pe cineva din pură indiferenţă şi să privim cu groază în oglindă cînd ştim că greşim şi nu facem nimic să schimbăm aceasta. Oare nu ne-ar ajuta toate acestea să înţelegem ce înseamnă generozitatea… fie ea şi pe timp de criză economică? Oare nu ar fi aceasta generozitatea autentică, milostenia creştină?

\r\n

Dacă ni se pare greu, să nu uităm că, la fel ca în orice altă situaţie dificilă cu care ne confruntăm pe parcursul vieţii noastre, şi acum Mîntuitorul Iisus Hristos ne întîmpină eforturile şi vine în sprijinul nostru cu porunca din Matei 6:19-21: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră.”

\r\n

Ana Grama

\r\n

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 72, martie-aprilie 2013

\r\n

http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *