Grăirea în deșert

Grăirea în deşert zice Sfântul Ioan Scărarul (tr. II), este înjosirea celui mai de preţ dar dat omului de Dumnezeu: darul cuvântului; vorbăria şi pălăvrăgeala arată un lăuntru stricat, care duce la stricarea altora; este „scaunul slavei deşarte, urmarea îmbuibării şi a necurăţiei”. De aceea, Mântuitorul ne spune că în ziua Judecăţii vom da seama de tot cuvântul deşert (Matei 12, 36), iar Sfinţii Părinţi au lăudat mai mult tăcerea (Cuviosul Agaton, Arsenie), care este graiul veacului viitor (Sfântul Isaac Sirul).

(Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 69-70)