Hristos vede truda şi lupta noastră

Trebuie să ne înfierbântăm de focul pocăinţei, al întoarcerii şi al rugăciunii. Precum orbul, care cu multă dorire L-a implorat pe Hristos să-l vindece; precum desfrânata care plângând, I-a spălat picioarele cu părul ei; precum fiul risipitor şi femeia care pierdea sânge… Domnul nu numai pentru aceia, „a închis cerurile şi a coborât pe pământ”, ci pentru noi toţi. Şi nu vrea să ne chinuim veşnic în iad, ca robi ai păcatului, ci să-L urmăm în cer, după ce mai întâi, prin nevoinţe duhovniceşti, împlinim poruncile Lui şi ne curăţim de patimi.

Trebuie să ştim că sudoarea pe care o vărsăm pentru curăţirea noastră şi pentru virtute nu e în zadar. Hristos vede truda şi lupta noastră şi ne va încununa. În lupta aceasta, de altfel, nu ne lasă singuri. Ne dăruieşte puterea Lui tainică pentru a-i birui pe vrăjmaşii cei nevăzuţi. Însă nu ne dă această putere dacă nu I-o cerem. Căci dacă nu o cerem înseamnă că n-o vrem. Şi cum să ne dea ceva pe care nu-l vrem? De aceea a zis: „Cereţi şi vi se va da”.

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, Galați, p. 74)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *