Înfruntarea necazurilor

\r\n

Pe cel mîndru nici nu e nevoie să-l cercetezi prea mult, fiindcă el va face mereu zarvă in jurul său. Prin el curge un val uriaș de necurație. Dacă un creștin vrea cu adevărat să scape de furie, de strigăte, să învețe să nu mai lovească cu pumnul în masă, să nu trîntească ușile, să nu arunce receptorul, să nu spargă vesela, el trebuie să aiba urmatorul gînd de bază: „Eu sunt un nimeni  în fata lui Dumnezeu!

\r\n

Totul este în puterea Lui și El a îngăduit această  ispita. De ce sa mă mai tulbur?” Pentru a ajunge la bunatate deplina trebuie să te lași în întregime în mîinile lui Dumnezeu, să-I cedezi locul, să ții minte că tot ce ni se întamplă pe parcursul întregii zile este îngaduit de Providența lui Dumnezeu, Care se îngrijește de mîntuirea noastră.

\r\n

Dumnezeu vrea să ne eliberam de păcate și să ajungem în împarația Lui. Dar pentru a ajunge acolo, omul trebuie sa fie sfînt. Sfințenia presupune blîndețea, bunatatea, înfranarea. Nu există oameni fără  păcate, însa predispunerea sufletului nostru spre sfințenie și înfațișarea noastră în fața lui Dumnezeu cu o inimă curată și sinceră ne apropie de o viață sfîntă. V-a barfit cineva? Ne putem supăra și întrista din cauza aceasta… Dar putem și să ne amintim că Cel Care a fost fără de păcat a îndurat mult mai multe decat noi în timpul răscumpărării noastre din moartea veșnică. Și a fost însuși Dumnezeu, Care este curat ca lacrima! Pe cînd noi oricum avem destule păcate! Iar daca n-am gresit in aceasta privinta, am gresit in altele!

\r\n

Dacă ne vom aminti la timp ca Dumnezeu ne-a poruncit  să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, atunci de dragul aproapelui, care în această  clipa este necăjit, vom răbda. Caci Dumnezeu ne-a răscumpărat pe toți din păcate prin Sîngele Sau. Ceea ce înseamna că îl iubește și pe el la fel de mult ca și pe noi. Iar dacă aproapele nostru Îi este atît de drag lui Dumnezeu, oare putem noi pricinui vreo supărare celui care e prețuit de Dumnezeu însusi? Se poate întampla că aproapele nostru să treaca printr-o perioadă mai grea și nu-i putem îngreuna și mai mult această povară, ci trebuie sa-i iertăm slăbiciunea. Cînd trecem peste toate șii  multumim Domnului pentru acestea, sufletul nostru dobîndește liniștea. Și, credeți-mă, această liniste o dobîndim nu atît prin puterile noastre, cît prin mila lui Dumnezeu, deoarece El a luat aminte la purtarea noastră și a văzut efortul pe care l-am depus pentru a ne înfrîna furia și nemulțumirea. Drept rasplată pentru aceste eforturi, El ne dăruiește dragostea Sa. Iar acesta este un dar neprețuit! Nici prin post, nici prin rugaciuni îndelungate, nici prin privegherile noastre nu putem primi atît de repede un dar ca prin răbdare și smerenie. Smerenia este arma cu care putem lupta împotriva ispitelor și asalturilor drăcești. Iar aproapele care se întorsese împotriva noastră dar n-a găsit ura la noi, de asemenea va începe să priceapa starea de slăbiciune sufletească  în care se găsește.  El  își va cere iertare, va spovedi cele săvîrșite și se va pocăi. Astfel, nici noi n-am păcătuit și, prin exemplul oferit, l-am salvat și pe aproapele nostru. Prin pocăintă  Dumnezeu îl va elibera de păcatele lui și i le va șterge, iar dacă nu se va pocăi, ele vor rămîne pe conștiința lui.

\r\n

Rugați-vă  pentru cei ce vă necăjesc, cum se ruga și Iisus pe cruce pentru cei care L-au răstignit. Orice necaz ar veni asupra noastră, trebuie să fim puternici, să ținem fruntea sus, să nu deznădăjduim și sș zicem: „înseamnă  că  Dumnezeu a îngaduit să înving această nenorocire”. Asa cum în zilele în care un prieten ori o prietenă  care are vreun necaz vine la noi după  alinare și noi i-o oferim, la fel trebuie să procedăm și atunci cînd este vorba despre noi. Trebuie să ne spunem: „De ce te-ai tulburat? Linistește-te, de ce te frămanți? Nu trebuie să cauți de unul singur soluția, căci Dumnezeu vede felul în care reacționezi: vede dacă vei începe să te îngrijorezi sau vei aștepta ca El sa te scape de necaz, întrucat El le știe pe toate mult mai bine decît tine. Astfel ne vom smeri și vom adăuga: „Liniștește-te și totul va trece. Privește in urma ta și vei vedea peste cîte necazuri ai mai trecut intr-un fel sau altul. încă nu este sfîrșitul”. Liniștindu-ne cu aceste gînduri, sufletul nostru devine mai cald si toate gîndurile rele care vin de la cel necurat se spulberă.

\r\n

Se mai întamplă  că vrajmașul să ne șoptească: „Nu-ți înabuși furia, căci s-ar putea să te îmbolnăvești. Spune-i aproapelui tot ce gîndești despre el!” Acesta este duhul Satanei. El trăiește în omul mîndru Și se alimentează cu energie negativă. Atunci cînd nu l-am mai alimentat de mult cu patimile noastre și nu ne-am mai înfuriat de mult timp pe nimeni, el ne poate ispiti să ne ieșim din fire. Dar, daca ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, el rămîne  flămînd. Și, cu cît mai mult răbdăm, cu atat mai mult slăbesc puterile lui asupra noastra. El nu va mai putea să întreprindă  nimic pentru a ne supăra, neavînd cu ce se hrăni. Fiind rușinat cînd nu reușește să ne ispitească  spre a face vreun păcat, el zboară  cu un vuiet puternic în iad. Acolo este pedepsit, bătut și chinuit, iar la omul care a rezistat în fața lui este trimis un altul mai puternic.

\r\n

Cînd unul slab nu reușește să-l înlanțuiască  pe om, este trimis un altul mult mai iscusit. Se prea poate ca omul să nu-l  învingă  de la bun început, dar mai apoi va învăța să   lupte și cu acesta. Astfel omul se înaltă prin smerenie. Luați aminte: cu noi este Dumnezeu, cu noi este puterea smereniei Lui! Cu noi este Maica Domnului! Cu noi sunt toți sfinții Lui! Cu noi sunt toate puterile cerești! Un singur înger este mai puternic decît toți acei draci care ne înving prin întunecimea lor. De ce? Pentru că el este ingerul Domnului. Și acolo unde este Dumnezeu este și victoria! Căci așa este firesc.

\r\n

Arhim. Ambrozie Iurasov, Îndrumar creştin pentru vremurile de azi,

\r\n

Editura Sophia

\r\n

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *