Intrarea în Biserică

\r\n\r\nDoar candele aprinse străbat cu raza lor\r\n\r\nÎn umbra viorie a Sfintei. Un fior\r\n\r\nDe taină te cuprinde, când ochiul ţi se pierde\r\n\r\nÎn umbră şi când vine o rază să-l dezmierde.\r\n\r\n\r\n\r\nPe lespezile albe, sub candele pe unde\r\n\r\nA curs lumină blândă, lucesc oglinzi rotunde,\r\n\r\nŞi-n ploile de raze, sub candele se-nşiră,\r\n\r\nAlai de-mpărătiţă, în haine de porfiră.\r\n\r\nSunt doisprezece îngeri; dar nu au aripioare,\r\n\r\nOri poate sunt copile cu sufletul de floare.\r\n\r\nCopilele au toate găteală de domniţe,\r\n\r\nAu creştetele ninse cu mândre coroniţe.\r\n\r\nŞi-n fruntea lor păşeşte, cu ochii de cicoare\r\n\r\nÎmpărăteasa mică, învăluită-n soare.\r\n\r\nCondurii Ei de aur lucesc ca două stele,\r\n\r\nŞi-abia îşi poate duce povara hainei grele.\r\n\r\nCopilele ridică pe mâini neîntinate,\r\n\r\nPodoaba de lumină a mantiei bogate.\r\n\r\nŞi nu ştiu ce sfinţenie vrea să mărturisească,\r\n\r\nCum că alaiul este o nuntă-mpărătească.\r\n\r\nŞi-ntre sclipiri de aur şi-n foşnet de mătasă\r\n\r\nPăşeşte către nuntă micuţa-mpărăteasă.\r\n\r\nIar una din copile, cea mai împodobită,\r\n\r\nÎi duce dar de nuntă, o minge aurită.\r\n\r\nMireasa ochii umezi ca-n rugă şi-i ridică,\r\n\r\nSi către cer ridică, gingaşa mână mică.\r\n\r\nCăci pe deasupra-i prinde-n cercuri largi sa zboare\r\n\r\nUn porumbel cu aripi făcute de ninsoare\r\n\r\nÎn numele Treimii, venit ca să primească\r\n\r\nîn casa Ei Mireasa cu stemă-mpărătească.\r\n\r\nTe aşteptăm şi noi cu rugi în mână,\r\nSă vii către lăcaşul Tău Stăpână.\r\nCa iarăşi să sfinţească la a Ta venire,\r\nVreun colţ din alba noastră mănăstire.\r\n\r\nCu tot alaiul harurilor, vino! \r\nCobori spre miezul inimilor, Blajino!\r\nCa-n miezul inimii neîntinate, \r\nO Sfânt-a Sfintelor să se arate.\r\n\r\nŞi acolo cu alai de oşti cereşti\r\nIn inimi Doamnă (mică) neştiut să creşti.\r\n

 Zorica Latcu – Teodosia, Poezii, Editura Sophia, 2008