IUBIREA CREŞTINĂ

Domnul a spus ca: „unde sunt doi sau trei adunati întru numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

\r\n

Se gasesc oare doi sau trei adunați întru numele Lui? Se gasesc, dar rareori. De altfel nu vorbește de o simplă adunare si unire locală a oamenilor. Nu cere numai asta. Vrea ca, împreună cu unirea, să existe la cei adunați acolo și alte virtuți. Prin aceste cuvinte, așadar, vrea sa spună: „Dacă cineva Mă va avea pe Mine ca temelie a iubirii lui față de aproapele, si împreună cu această iubire are si celelalte virtuți, atunci voi fi împreună cu el”. Acum însă, cei mai muțti oameni au alte scopuri.

\r\n

Nu întemeiază pe Hristos iubirea lor. Cineva iubește pe altcineva, pentru ca și acela îi arată iubire; altul îl iubeste pe cel care l-a cinstit; iar altul îl iubeste pentru ca i-a fost de folos la vreo treabă de-a lui. E greu sa gasești pe cineva care-l iubește pe aproapele doar din dragoste pentru Hristos, caci ceea ce-i leaga pe oameni sunt de obicei interesele materiale. Însa o iubire cu atîtea lipsuri este batjocoritoare si trecătoare. La cea mai mica problemă – vreun cuvînt jignitor, daune banești, invidie, ambiție sau ceva asemanător – iubirea aceasta, care nu are temelie duhovnicească, se destramă.

\r\n

Iubirea crestina nicicând nu va pieri

\r\n

Dimpotrivă, iubirea care-l are ca pricină și temelie pe Hristos, este statornică si nepieritoare. Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar amenințările cu moartea. Cel ce are dragoste crestină, oricîte neplaceri ar suferi de la un om, nu încetează sa-l iubească; caci nu este influențat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos. Tocmai de aceea iubirea crestină, cum spunea Pavel, nicicînd nu va pieri.

\r\n

Și, adevărat, ce pricină ai putea aduce, pentru care sa încetezi să-l mai iubesti pe aproapele tău? Faptul că, pe cînd tu îl cinsteai, acela te înjura? Sau faptul că, pe când tu savîrșeai fapte bune în folosul lui, acela voia sa te vatăme? Dar dacă-l iubești întru Hristos, aceste cauze te vor face nu să-l urasti, ci să-l iubești și mai mult. Căci toate cele care distrug iubirea obișnuită, născută din interes, întăresc iubirea crestină. Cum? În primul rînd, întrucît cel care se poartă în chip vrăjmas cu tine, î-ți aduce rasplata de la Dumnezeu; și în al doilea rînd, fiindcă acela, fiind bolnav duhovnicește, are nevoie de compatimirea si de sprijinul tău.

\r\n

Dragostea este rodul virtuții. Dar și iubirea, la rîndul ei, dă naștere virtuții

\r\n

Prin urmare, cel care are iubire adevarată continuă sa-l iubească pe aproapele, chiar dacă acesta îl urăște sau îl înjură sau îl amenință, cu mulțumirea că iubește pentru Hristos si deci Îl și urmează pe Hristos, Care asemenea iubire a aratat vrajmașilor Săi. Nu numai ca S-a jertfit pentru cei care L-au urît și L-au rastignit, dar L-a și rugat pe Tatăl Lui să-i ierte: „Părinte, iartă-le lor, că nu stiu ce fac” (Luca 23, 34).

\r\n

Iubirea, de asemenea, nu știe ce înseamnă interesul. De aceea Pavel ne povățuiește: „Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt” (I Corinteni 10, 24). Iubirea nu știe ce înseamnă nici invidia, căci cine iubește cu adevarat consideră  binele aproapelui ca pe al său. Astfel iubirea, încet-încet, îl preschimbă pe om în înger. Dupa ce îl scapă de mînie, de invidie și de oricare altă patimă tiranică, îl scoate din starea naturală omeneasca  și-l așează în starea îngerestii  eliberări de patimi.

\r\n

Cum se naste însă dragostea în sufletul omului? Dragostea este rodul virtuții. Dar și iubirea, la rîndul ei, dă naștere virtuții. Și iată cum se întîmplă asta: Cel virtuos nu alege banii în locul iubirii aproapelui său. Nu ține minte răul. Nu este nedrept. Nu vorbește de rău. Pe toate le rabdă cu vitejie sufletească. Din acestea provine iubirea. Faptul că din virtute se naște dragostea este arătat de cuvintele Domnului: „Din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12). Și iarași, faptul că din iubire se naște virtutea, îl arată cuvintele apostolului Pavel: „Cel ce iubește pe altul a plinit legea” (Romani 13, 8). Așadar una din două se cere, dragostea sau virtutea. Cel ce o are pe una, o deține negreșit si pe cealaltă. Și invers: cel care nu iubește și răul îl va săvîrși; si cel ce face răul nu iubește. Să ne străduim deci să dobîndim iubirea, pentru că ea este o fortăreață care ne apară de tot răul.

\r\n

„Dacă-i cu putintă, pe cît ține de voi, traiți în pace cu toți oamenii“

\r\n

Apostolul nu a spus simplu „iubiți”, ci „urmăriți  iubirea” (I Corinteni 14, 1), de vreme ce e nevoie de multă luptă pentru a o dobîndi. Dragostea trece degrabă și dispare, căci multe lucruri ale lumii acesteia o distrug. S-o urmărim, sa alergăm încontinuu în spatele ei, ca s-o prindem, înainte de a reuși să ne scape.

\r\n

Apostolul Pavel ne spune și motivele pentru care trebuie să ne iubim unul pe altul: „Întru frățească prietenie iubiți-vă unii pe alții”(Romani 12, 10). Vrea să spună: sunteți frați, și de aceea trebuie să aveți dragoste frățească  între voi. Aceasta a spus-o si Moise evreilor acelora care se certau în Egipt: „De ce vă certați? Sunteți frați” (Parafrază la Iesirea 2, 13). Este remarcabil faptul că Apostolul, deși îi povățuiește pe crestini să aibă între ei blîndețe si iubire frățească, atunci cînd se referea la legăturile dintre creștini și necredincioși spune altfel de cuvinte: „Dacă-i cu putintă, pe cît ține de voi, traiți în pace cu toți oamenii” (Romani 12, 18).

\r\n

Deci în cazul necredincioșilor ne cere să nu ne certăm cu ei, să nu-i urîm, să nu-i nesocotim, pe cînd în cazul fraților noștri creștini cere în plus blîndețe, iubire frățească, sinceră și neprefăcută, iubire arzătoare și statornică.

\r\n

Fragment din „Problemele vieții”, Sf. Ioan Gură de Aur

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *