Juramantul depus la cununie

– De ce se depune jurământ la cununie?

– Jurământul sau legământul se face doar de două ori în viață și două feluri de oameni pun mâna pe Evanghelie și pe cruce totodată: cel ce se cunună și călugărul, care se jură în clipa în care s-a tuns călugăr. Când te faci călugăr și când te căsătorești tot cununie se numește. Călugărul se cunună cu Hristos direct, slujește Evanghelia, poartă crucea în inimă și-n mâinile sale, se luptă cu văzuții și nevăzuții vrăjmași. Ți-ai luat crucea și legământul căsătoriei? Ai pus mâna pe Evanghelie? O Evanghelie, o Cruce și o cununie, nu două! Femeia, până la 40 de ani, și bărbatul, până la 45 ani, și, dacă din prima căsătorie soțul sau soția ți-a murit, fără să ai copii, cu dezlegarea arhiereului și a duhovnicului poate avea loc a doua căsătorie. Dar nu așa: anul și cununia! Ferească Dumnezeu! Că ne ducem de râpă ca neam dacă vom continua așa. Jurământul este valabil în veci și după jurământul dintâi vei fi întrebat la Judecată, chiar dacă ai două cununii. Lăsați-mă cu nepotrivirea de caractere! Cununia nu-i sport, e un jurământ, e un legământ, este o cruce, dacă luăm în serios lucrurile. Rezistați și luați căsnicia așa cum trebuie să fie, cu frică de Dumnezeu și cu binecuvântarea preotului și, astfel, nu se va destrăma!

(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania, Taina Împăcării, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 42-43)