Liturghia în istoria Bisericii

În fiecare duminică mergem la biserică şi participăm la Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă bisericească. În mod sigur, mulţi se întreabă cum a evoluat această slujbă până la noi. Forma originară a Liturghiei a evoluat de-a lungul secolelor ca o expresie a lucrării Duhului Sfânt în lume.

În primele trei secole au dominat riturile liturgice specifice principalelor centre creştine de atunci: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma. Începând cu secolul patru, odată cu creşterea importanţei Constantinopolului în lumea creştină, s-a conturat şi s-a impus ritul liturgic constantinopolitan sau bizantin. Ritul bizantin a devenit ritul liturgic propriu Bisericii Ortodoxe.

Liturghiile ritului bizantin au fost alcătuite de Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur. Aşa-numita Liturghie a darurilor înainte sfinţite, pusă sub numele Sfântului Grigore Dialogul, nu este de fapt o Liturghie deoarece în cadrul ei nu se aduce Sfânta Jertfă şi nu se sfinţesc darurile. Ea este un ritual solemn de împărtăşire cu Sfintele Taine sfinţite la una din Liturghiile propriu-zise.

Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, mare teolog şi păstor al Bisericii, a redactat în secolul al 4-lea, pe baza tradiţiei capadociene, o Liturghie care a fost adoptată şi la Constantinopol. La sfârşitul secolului al 4-lea şi începutul secolului al 5-lea a fost Arhiepiscop al Constantinopolului Sfântul Ioan Gură de Aur, originar din Antiohia. El a redactat o Liturghie, în tradiţie antiohiană, care îi poartă numele.

Până în secolul al 10-lea, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare era Liturghia slujită în mod curent în Biserica Ortodoxă, fapt dovedit de aşezarea ei în manuscrise, până la acea vreme, înaintea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur.

În prezent, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se slujeşte numai de zece ori pe an. Deosebirile principale dintre Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur constau în conţinutul rugăciunilor rostite de preot şi, mai ales, al rugăciunii centrale prin care se aduce Sfânta Jertfă numită Anaforaua Liturgică. Rânduiala lor este însă aproape identică.

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei

sursa: www.ziarullumina.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *