Liturghia vieții

Părinții oftează cu un amestec de ușurare și de tristețe, conducându-și copiii în prima lor zi de școală. Liceenii își împart drumul împreună cu alți colegi după o vară plină de distracții. Studenții se îndreaptă spre studiu. Părinții se întorc de la servici pentru a-și ajuta mai apoi copiii la teme. Nopțile sunt mai reci și mulți încep procesul de instalare într-o rutină ce va dura până în primăvară. Oamenii sunt ființe pline de rutină și obiceiuri. Bună sau rea, spirituală sau materială, rutina ori ne înalță, ori ne coboară. Fie că vorbim de o rânduială în rugăciune sau de o dependență, de cana de cafea de dimineață sau de vecerniile de miercuri, adevărul de bază rămâne: oamenii sunt ființe liturgice.

\r\n

\r\n

Într-un anumit sens, omenirea a fost adusă la existență pentru a face același lucru din nou și din nou pentru eternitate: să-L cunoască și să se închine lui Dumnezeu, să trăiască în comuniune cu ceilalți și cu întreaga creație și să formeze familii în care iau naștere noi oameni și experimentează aceeași viață plină de împliniri. Adevărata existență, plăcere, iubire, bucurie și pace, toate izvorăsc dintr-o viață de rugăciune și comuniune.

\r\n

Prin urmare, stabilirea și practicarea unei rânduieli în rugăciune – zilnice, săptămânale, anuale, atât personale, cât și colective – este esențială pentru o experiență și o existență umană. „Ca ortodox, atunci când vorbim despre o viață liturgică, nu ne referim doar la acel scurt timp petrecut în biserică, ci la întreaga noastră viață, care odată cu gesturile din timpul slujbei, devine o viață de rugăciune și o liturghie continuă” (Pr. George Kapsanis, Mănăstirea Gregoriou, Muntele Athos; + 8 iunie 2014).

\r\n

Rugăciunea de acasă, de la biserică, din timpul marilor sărbători de peste an, în ritmul rutinei zilnice trebuie să reprezinte o prioritate mai presus de orice: bani, teme, muncă, sport, hobby-uri, exerciții fizice, medii de socializare sau alte activități. „Creștinii ortodocși nu pot fi cu adevărat ortodocși decât dacă au o viață liturgică. Doar dacă Sfânta Liturghie și întregul cult nu sunt doar „oportunități” sau o parte din programul lor, ci, în schimb, reprezintă sursa dătătoare de viață care-i transformă; centrul, baza, începutul și sfârșitul” (Pr. George Kapsanis).

\r\n

Pentru a împlini atât rugăciunea personală, cât și cea colectivă, trebuie să experimentăm, dar mai ales să înțelegem. Noi ne rugăm și mergem la biserică pentru a experimenta un mod de viață liturgic autentic. Dar, trebuie, de asemenea, să mergem acasă și să studiem același lucru. Această alternanță între experiență și înțelegere ne propulsează în liturghia vieții sau mai bine zis, liturghia ca viață. Dacă nu experimentăm nimic atractiv în timpul rugăciunilor sau al slujbelor, atunci greșim undeva.

\r\n

După cum Pr. Stanley Harakas afirma în cartea sa, Trăind Liturghia: „Dacă aștepți să obții ceva din participarea în Biserică și din rugăciune, trebuie să oferi. Nu este de ajuns doar să stai acolo. Trebuie să iei parte în mod activ și să te implici personal.”

\r\n

În ceea ce privește copiii, Pr. Alexander Schmemann ne încurajează, spunând: „Ca regulă generală, copiilor le place să fie în biserică, iar această atracție instinctivă și interesul pentru slujbele bisericii reprezintă fundamentul pe care trebuie să construim educația lor religioasă. Când părinții se îngrijorează că vor obosi copiii lor din cauza faptului că slujbele sunt prea lungi, ei exprimă, de fapt, în subconștient preocuparea nu pentru copiii lor, ci pentru ei înșiși” (Liturghie și viață).

\r\n

Așadar, întâlniți-vă, discutați, contemplați, studiați și puneți început bun unei rânduieli atât în rugăciunea personală, cât și în cea colectivă. Rugați-vă acasă zilnic. Când, unde sau pentru cât timp sunt detalii pe care le veți stabili mai târziu. Dar la întrebarea „M-am rugat astăzi?”, răspunsul trebuie să fie „Da”. Faceți în așa fel încât să fiți la biserică în fiecare sâmbătă seară și duminică dimineață, precum și în marile sărbători de peste an. Să ne sacrificăm prioritățile care ne îndepărtează de rugăciune și să ajungem la înțelegerea faptului că viața fără Dumnezeu este lipsită de sens. Iar fără rugăciune, nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu.

\r\n

Sursa: http://www.pravmir.ru

\r\n

Traducere și adaptare: http://www.doxologia.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *