Mântuirea în Sodoma și Gomora – Rugăciunile sfinților

\r\n

\r\n

Obiceiurile creștinilor moderni au radacini in istorie: istoria este ca o lentila prin care vedem lumea. Vedem o lume a cauzei și a efectului,și, pentru că trecutul este mai vechi decât prezentul, ne uităm în trecut pentru a găsi sursa prezentului nostru. Unele culturi au istorii mai bogate decât altele (memoria Americii se extinde, de obicei, doar pana la începutul ciclului actual de știri).

\r\n

\r\n

Aceeași mentalitate guvernează și felul în care citim Scriptura. Pentru mulți, Scripturile sunt o relatare divin inspirată a istoriei poporului lui Dumnezeu. Acea istorie este citită ca fiindistorie, percepută ca istorie și aplicată în prezent prin extragerea lecțiilor de istorie. Orice provocare asupra caracterului istoric al unei relatări este văzută, prin urmare, ca un asalt asupra autorității și integrității Scripturii în sine.

\r\n

Dar această istoricizare radicală a Scripturilor este relativ noua: există și alte modalități de lectură, care adesea relevă cu mult mai mult tainele lui Dumnezeu. Un exemplu excelent găsim în epistola Sfântului Pavel către Galateni. El stabilește o dogmă printr-o interpretare alegorică sau tipologică a poveștii Sarei și a lui Agar. Ne-am putea întreba, “Cum poți să spui că Agar este muntele Sinai din Arabia? De unde ai luat toate astea? “

\r\n

Interpretarea sa în mod sigur nu au fost găsită în contextul istoric. Sensul constă în forma poveștii în sine, Învierea lui Hristos fiind elementul interpretativ primar. Hristos este Copilul Făgăduinței, Unul-născut, care este oferit lumii spre mântuire, și totodată El înlocuiește mielul. Eforturile lui Avraam de a crea propriul legământ îndeplinit (acela de a avea un copil cu Agar), sunt văzute drept o infidelitate, ce înseamnă respingerea lui Hristos.

\r\n

Vom vorbi mai jos despre o meditație similara la povestea distrugerii Sodomei și Gomorei – o lectură non-istorica, care oferă o înțelegere a tainei lui Hristos și a drumului mântuirii.

\r\n

Scoatem pentru moment Sodoma și Gomora din domeniul speculațiilor istorice. Ceea ce rămâne este relatarea din Facere cap.18. Dumnezeu i se înfățiseaza lui Avraam sub imaginea celor trei îngeri (relatarea oscileaza în mod straniu între singular și plural – Părinții au văzut acest lucru ca o prefigurare a Sfintei Treimi). În cursul vizitei Sale Dumnezeu vorbește:

\r\n\r\n

\r\n

“Tăinui-voi Eu oare de Avraam, ceea ce voiesc să fac, când din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare şi tare şi printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului? Căci l-am cunoscut, pentru că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el, că se păstrează calea Domnului, şi să facă judecată şi dreptate, ca Domnul să împlinească față de Avraam ceea ce a vorbit cu el. “Și Domnul a zis: “pentru că strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu, Ma voi pogora deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu”. Apoi Oamenii aceia au plecât de acolo si S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.

\r\n

\r\n

Incepe mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma și Gomora:

\r\n\r\n

\r\n

Și Avraam s-a apropiat și a zis, “Vrei sa distrugi, de asemenea, pe cel drept cu cel rău? Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate? Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul nu va face, oare, dreptate?” Și Domnul a zis, “De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela”. Apoi Avraam răspunzand a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă: poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?” Zis-a Domnul: “Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi”. (Geneza 18:17-28 NKJ)

\r\n

\r\n

Conversația continuă până când Domnul promite să cruțe cetatea chiar dacă numai zece drepți sunt găsiti acolo.

\r\n

Cetățile Sodoma și Gomora reprezinta lumea în care noi trăim. Ele sunt foarte asemănătoare cu descrierea lumii în Facere în vremea lui Noe:

\r\n

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau numai spre rău. Și Domnului i-a parut rău că a făcut pe om pe pământ, și S-a mâhnit în inima Lui. Și Domnul a zis: “Voi distruge omul pe care l-am creat de la fața pământului, de la om pana la animal, de la târâtoare la păsările cerului, pentru ca Îmi pare rău că i-am făcut.” (Facere 6:5 -7 NKJ)

\r\n

Hristos compară lumea lui Noe cu lumea veacului noastru (Luca 17). În același loc Hristos compară lumea lui Noe, lumea Sodomei, și lumea la sfârșitul veacului (în prezent).

\r\n

Îl vedem pe Hristos în povestea Sodomei. La fel ca în povestea potopului, cei drepți în Sodoma sunt salvati (Lot, soția și cele două fiice). Sf. Petru compară sufletele din Arca lui Noe (opt suflete) cu aceia dintre noi care suntem mântuiți prin Botez (1 Petru 3:20-21).

\r\n

 Dar trebuie sa ne plasam pe noi înșine în cadrul poveștii. Pentru că noi nu trăim în timpul distrugerii lumii, ci în timpul mijlocirii lui Avraam. În cartea Facerii, oamenii (îngerii) „au plecat de acolo și S-au îndreptat spre Sodoma” (exact așa vor face îngerii la sfârșitul veacului – Matei 13 – și interesant, îngerii sunt preocupați să nu distrugă grâul). Dar turnura remarcabilă în povestea Facerii începe chiar în acest moment. Deși îngerii s-au întors, Avraam “stă în fața Domnului.” Și el începe rugăciunile sale. În timp ce se roagă, judecata pentru Sodoma și Gomora este în asteptare – atârnă într-un echilibru. Domnul va cruța cetățile de dragul a 50 de drepți? 45? 40? 30? 20? 10? Cu frică și cutremur, Avraam are îndrăzneala de a negocia cu Dumnezeu. Cu frică și cutremur el întreabă, “Domnul va nimici pe cei drepți împreună cu cei răi?”

\r\n

Dar el nu-I cere Domnului să distrugă pe cei răi. El cere ca Domnul să cruțe pe cei răi datorita celor drepți. Nu este de mirare că Avraam este numit “prieten veșnic” lui Dumnezeu (2 Cron. 20:7). Trăim în timpuri de de mijlocire a sfinților. Strigătul “pâna când, Doamne” (Apoc. 6:10), rostit de martiri sub scaunul de domnie al lui Dumnezeu, trebuie plasat alături de rugăciunea lui Avraam, “Oare vei distruge pe cel drept cu cel rău?”

\r\n

Mi se pare interesant că în zilele noastre, mulți creștini se număra printre cei care cer distrugerea celor răi. Dacă am fi suferit martiriu, o astfel de rugăciune ar putea avea un ton de dreptate. Dar am face mai bine să stam alături de Avraam și sa ne rugăm ca Dumnezeu să cruțe lumea celor răi prin prezența celor drepți. Acest lucru, se pare, este centrul rugăciunii în viețile sfinților.

\r\n

Această lectură din Facere 18, punctează, de asemenea, rolul profund pe care îl are în mântuirea noastră mijlocirea altora (atât vii cât și morți). Credința Ortodoxă învață că rugăciunile noastre continuă dincolo de moarte (cum ar fi cele ale martirilor în Apocalipsă). Noi suntem beneficiari ai răbdarii lui Dumnezeu, ale Cărui îndurări sunt susținute de rugăciunile credincioșilor. Dinamica din istoria din Facere mută centrul acțiunii de la un fatalism prestabilit (răutatea trebuie să fie egală cu pedeapsa), și il așază în viața poporului lui Dumnezeu. Această lectură strămută, de asemenea, povestea Sodomei și Gomorei din paginile de dezbateri morale spre locul inimii (acolo unde povestea a aparținut întotdeauna). Indiferent câtă răutate era în cetate, Avraam s-a rugat.

\r\n

Multe slujbe ortodoxe se încheie cu cererea: Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Părinți, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Întocmai așa.

\r\n

Părintele Stephen Freeman

\r\n

Sursa: https://parintelestephen.wordpress.com/