Martorilor lui Iehova – MĂRTURII BIBLICE DESPRE POCĂINŢĂ (DESPRE TAINA MĂRTURISIRII)

„…Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fapte, 2, 37-38).

\r\n

Apostolul Pavel mărturisea: „…Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului” (Romani, 7, 25).

\r\n

„Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?” (Romani, 7, 22-24).

\r\n

Cu adevărat „…tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ” (Facere, 6, 12).

\r\n

Mântuitorul Hristos a venit în lume ca să mântuiască poporul „Său – de păcatele lor” (Matei, 1, 21).

\r\n

Despre puterea lui Hristos de a ierta păcatele mărturiseşte Sfânta Scriptură: „Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ de a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (Matei, 9, 6).

\r\n

„Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” (Marcu, 2, 5).

\r\n

După învierea Sa din morţi, Domnul a lăsat această putere Apostolilor: „Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan, 20, 21-23).

\r\n

„Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (Matei, 16, 19).

\r\n

„Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-i Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei, 18, 17).

\r\n

Apostolul Pavel, care nu era din cei 12 Apostoli, vorbea despre sine şi despre alţi împreună-slujitori în Hristos: „Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos” (II Corinteni, 2, 10).

\r\n

„Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan, 1, 9).

\r\n

Dar, din ziua Cincizecimii mijlocitorii şi martorii iertării Lui sunt anume sfinţiţii slujitori, cărora El le-a zis în persoana apostolilor: „Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan, 20, 22-23).

\r\n

„Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte, 20, 28).

\r\n

„Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc” (I Tesaloniceni, 5, 12).

\r\n

Preoţia Noului Testament a oprit şi a înlocuit preoţia Vechiului Testament, despre care s-a scris: „Căpeteniile tale au pângărit altarul Meu. Pentru aceasta am dat pe Iacov pierzării şi pe Israel spre bătaie de joc!” (Isaia, 43, 28).

\r\n

Până în ziua Cincizecimii preoţia iudaică avea o anumită putere în ochii Mântuitorului Hristos. În unele cazuri, vindecând pe cei neputincioşi, El le zicea: „Şi i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţia ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor” (Marcu, 1, 44).

\r\n

„Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit” (Luca, 17, 14).

\r\n

Dacă preoţia Vechiului Testament era primită prin moştenire, „după rânduiala lui Aaron”, atunci preoţia Noului Testament – e prin chemare, „după rânduiala lui Melchisedec”. „Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? Iar dacă preoţia s-a schimbat, urmează numaidecât şi schimbarea Legii” (Evrei, 7, 11-12).

\r\n

Protodiacon Ioan MUNTEANU