MĂRTURIILE BIBLICE DESPRE FORMA CRUCII ŞI DESPRE BOTEZUL PRUNCILOR

Prima mărturie simbolică despre forma lemnului (Crucii) o avem în Vechiul Testament: „…Luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în faţa stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în faţa dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. Israel însă şi-a întins mâna sa cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, deşi acesta era mai mic, iar stânga şi-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins şi-a încrucişat mâinile, deşi Manase era întâiul născut” (Facerea, 48, 13-14).

\r\n

Prin încrucişarea mâinilor, întâietatea lui Manase n-a fost schimbată: „…A căzut la sorţi, parte şi seminţiei lui Manase, căci acesta era întâiul născut al lui Iosif” (Iosua, 17, 1).

\r\n

În textele Noului Testament despre Cruce se aminteşte de 27 de ori. Apostolul Pavel scria: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni, 1, 18).

\r\n

„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume!” (Galateni, 6, 14).

\r\n

Despre faptul că Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce, mărturiseşte următorul text din Evanghelia după Ioan: „Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan, 20, 25).

\r\n

Cuvântul „cui” în acest text este la numărul plural – „cuie”. În originalul grecesc acest cuvânt de asemenea este întrebuinţat la numărul plural – „τών ήλων”.

\r\n

DESPRE BOTEZUL PRUNCILOR

\r\n

„Am botezat şi casa lui Ştefana…” (I Corinteni, 1, 16). Botezul poartă în sine curăţirea de păcate. Şi de această curăţire au nevoie, inclusiv şi copiii.

\r\n

„Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6).

\r\n

În Sfânta Scriptură se spune, că Domnul pedepsea copiii împreună cu cei maturi. De exemplu: „…Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ” (Facerea, 6, 13).

\r\n

„În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii. Şi n-am lăsat pe nimeni viu” (Deuteronom, 2, 34).

\r\n

De asemenea în Sfânta Scriptură se spune despre responsabilitatea tuturor faţă de Lege, atât a celor maturi, cât şi a copiilor: „…nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta…” (Deuteronom, 5, 14).

\r\n

Anume prin Botez ne împărtăşim de harul răscumpărător al Sângelui lui Hristos: „Iar Petru a zis către ei: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru” (Fapte, 2, 38-39).

\r\n

„Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele…” (Fapte, 22, 16).

\r\n

În Vechiul Testament omul putea intra în obştea fiilor lui Israel (adică în obştea poporului lui Dumnezeu) prin ritualul tăierii împrejur la vârsta de opt zile: „În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur în ziua a opta” (Facerea, 17, 12).

\r\n

Tăierea împrejur a preînchipuit Botezul: „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez…” (Coloseni, 2, 11-12).

\r\n

„…De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan, 3, 5).

\r\n

„…Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu, 10, 14).

\r\n

Copilul se botează după credinţa părinţilor. Despre aceasta avem mai multe exemple în Sfânta Scriptură. „Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela” (Matei, 8, 13).

\r\n

„Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” (Matei, 9, 2).

\r\n

Protodiacon Ioan MUNTEANU

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *