Minuni ale Sfantului Spiridon

Dumnezeu, Care păzeşte neputrezite moaştele Drepţilor ca mărturie a curăţiei mărturisirii Ortodoxiei şi ca dovadă veşnică a virtuţilor ce-au locuit într-înşii, păzeşte astfel întreg şi trupul Sf. Spiridon, care scapă, astfel, legilor neschimbabile ale naturii. Căci „unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii”. Sfinţit de Dumnezeu, trupul său primeşte astfel, întâi în cer şi-apoi pe pământ, slava şi închinarea tuturor ortodocşilor.

El fu mai întâi venerat de către locuitorii cetăţii – capitală de imperiu – care venerau în fiecare zi cu credinţă pioasă aceste moaşte preţioase. Pe când moaştele Sfântului erau aduse spre închinare (până astăzi, moaştelor li se schimbă încălţămintea şi sfântul este pus în picioare dinaintea evlavioşilor credincioşi. N. Mitrop. M.), împăraţii înşişi asistau la slujbă – ba chiar cântau din troparele Vecerniei Sfântului:

„Preacuvioase Părinte Spiridoane, preaînţelepte, către femeia cea moartă întocmai ca şi către una vie ai grăit, pentru dragostea lui Dumnezeu. Şi pe şarpe l-ai prefăcut în aur celui cuprins de sărăcie; curgerea râului ai oprit, milostivindu-te de popor, şi împăratului i-ai stat înainte ca un doctor rânduit de Dumnezeu. Morţi ai înviat ca un ucenic al Lui şi credinţa ai lămurit-o în mijlocul a mulţi părinţi. Deci toate acestea putându-le întru Hristos, Cel ce te-a întărit, pe Acela roagă-L şi acum să mântuiască sufletele noastre” (Slava Vecerniei Mici, gls. 1).

„Cuvioase Părinte, în fapte bune strălucind, ai bineplăcut lui Hristos. Că îmbărbătându-te mai întâi asupra patimilor, sufletul şi trupul ţi le-ai sfinţit, iar mai târziu Biserica fiind tulburată de Arie, împotrivitorul lui Hristos, în sobor l-ai înfruntat şi învăţăturile cele deşarte ale aceluia şi pe filozoful cel de un cuget cu el şi deopotrivă bârfitor i-ai surpat; puterea cea în trei străluciri a dumnezeieştii Stăpânii arătând-o, ca un alt soare te-ai vădit în mijlocul acelei sfinţite adunări. Pentru aceasta şi noi, adunându-ne astăzi, Prea-sfinţite Spiridoane înţelepte, cu dorire înconjurăm dumnezeiască racla ta şi trupul tău cel dumnezeiesc şi sfânt cu bucurie sărutându-l, dobândim sănătate sufletelor şi trupurilor, slăvind pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine; pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre” (Slava Vecerniei Mari, gls. 6)6.

După dureroasa cădere a Constantinopolului, un credincios din Corfu, pe care-l chema Kalochairetis, transferă trupul Sfântului la Corfu şi-l depuse în minunata biserică de acolo. De venind preot, celebra Sfânta Liturghie in fiecare zi. După ce sfinţitul trup fu depi acolo, în sfântul locaş, multe vindecări şi minuni multe au avut loc, prin lucrare Duhului Sfânt. încântat de aceste evenimente, poporul corfiot câştiga pe zi ce trecea tot mai multă evlavie în Biserica în care-şi aflau adăpost moaştele, dând mulţumire lui Dumnezeu că i-a învrednicit de un atât de mare dar şi c-au fost găsiţi vrednici de Dumnezeu de avea un asemenea mare ocrotitor, hram oraşului lor. Când Corfu a fost restaurat şi reconstruit în parte, preoţii au construit o biserică nouă, închinată Sfântului. Graţie donaţiilor care veneau de la popor şi bogăţiilor care curgeau spre racla Sfântului, locaşul strălucea de frumuseţe. Racla care ţine în sine trupul neputrezit al Sfântului, aşezat la vedere, atrăgea mulţime de pelerini la închinare şi săvârşea mulţime de minuni, căci Spiridon Taumaturgul (Vindecătorul) uimea pe toată lumea cu darurile prin care copleşea pe toţi, după moartea sa.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *