Nebunia omului şi TĂCEREA LUI DUMNEZEU

iisus_la_pilat

\r\n

Vezi ce întrebare îi pune Pilat mai întîi? Aceea pe care iudeii o vînturau neîncetat în sus şi în jos. Cînd iudeii au văzut că Pilat nu ţine seamă de vina lui Hristos faţă de legea lor, L-au învinuit de crimă împotriva statului. Aşa au făcut şi cu apostolii.

\r\n

\r\n

Îi învinuiau totdeauna şi spuneau că umblă pretutindeni şi că propovăduiesc împărat pe un oarecare Iisus, ca şi cum apostolii ar fi vorbit de un simplu om, ca să le arunce în spate bănuiala că urmăresc să pună mîna pe putere. De aici se vede că şi sfîşierea hainelor şi spaima arhiereului pentru călcarea legii nu erau decît prefăcătorii.Scorneau orişice şi răsturnau totul numai ca să-L omoare pe Iisus. Această întrebare I-a pus şi Pilat atunci.

\r\n

-Ce i-a răspuns Hristos?

\r\n

-I-a răspuns: Tu zici.’” A mărturisit că este împărat, dar împărat ceresc. Acest lucru l-a spus mai lămurit în altă parte, răspunzînd lui Pilat: „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36)”, ca să nu aibă nici un cuvînt de apărare nici Pilat, nici iudeii, cînd îi aduc astfel de învinuiri. Şi a dat un argument care nu putea fi doborît, spunînd: „Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, cei ai Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat (Ioan 18, 36)”.

\r\n

De aceea, pentru a înlătura bănuiala aceasta, că ar urmări adică să pună mîna pe putere ca să ajungă împărat, Hristos a plătit dajdie (Matei 17, 24-27) şi a poruncit şi celorlalţi s-o plătească (Matei 22, 16-21); iar cînd au vrut să-L facă împărat, a fugit (Ioan 6, 15). „Nu auzi cîte mărturisesc aceştia împotriva Ta? (Matei 27, 13)” Pilat voia ca Domnul să Se apere ca să-L poată scăpa. De aceea I-a grăit aşa. Dar pentru că Hristos nu i-a răspuns, Pilat a căutat un alt mijloc de scăpare.

\r\n

-Ce anume?

\r\n

-Iudeii aveau obiceiul să elibereze un osîndit; şi Pilat a încercat să-L scape pe această cale, zicînd: „Dacă nu vreţi să-L eliberaţi ca nevinovat, dăruiţi-L sărbătorii ca osîndit (Matei 27, 15-17)!”. Ai văzut cum s-a stricat rînduiala? Rînduiala era făcută în aşa fel încît cererea pentru eliberarea osîndiţilor să fie făcută de popor, iar darea eliberării, de dregător. Acum s-a întîmplat contrariul: dregătorul cere poporului. Cu toate acestea nici aşa nu s-au îmblînzit arhiereii şi bătrînii poporului,ci s-au sălbăticit mai mult şi strigau înnebuniţi de patima invidiei.

\r\n

Nici nu-i puteau aduce lui Hristos vreo vină! Hristos tăcea; dar, cu muţimea dovezilor că era nevinovat, erau puşi la stîlpul infamiei. Hristos tăcea, dar îi biruia pe cei ce vorbeau atîtea, pe cei ce se înnebuneau.

\r\n

Şi, şezind el în scaunul de judecată, a trimis la el femeia lui, zicînd: „Nimic să nu faci Dreptului acesta, că multe am suferit azi în vis pentru El (Matei 27, 19)”. Vezi că se întîmplă încă ceva care ar fi putut să-i întoarcă pe arhierei de pe drumul ce apucaseră. Pe lîngă dovada faptelor, nu puţin lucru a fost şi visul femeii lui Pilat.

\r\n

-Dar pentru ce n-a avut Pilat visul acesta?

\r\n

-Sau pentru că ea era mai vrednică, sau pentru că Pilat nu i-ar fi dat atîta crezare dacă ar fi avut el acest vis, sau pentru că nici nu l-ar fi spus. De aceea rînduieşte Dumnezeu ca să vadă femeia lui visul, pentru a fi cunoscut de toată lumea. Şi nu numai că l-a văzut, dar a şi suferit multe, pentru ca bărbatul ei, din dragoste pentru soţia sa, să pregete şi mai mult cu privire la uciderea lui Iisus. Şi timpul cînd a avut visul a făcut-o să sufere mult. Că a avut visul noaptea.

\r\n

Dar poate că cineva mi-ar spune:

\r\n

-Dar nu-i era lui Pilat atît de uşor să-L elibereze din pricină că arhiereii şi bătrînii îl învinuiseră pe Hristos că S-a făcut pe Sine împărat.

\r\n

-Da, nu-i era uşor! Dar Pilat ar fi trebuit să caute dovezi şi mărturii şi tot ce putea face dovada că Hristos a vrut să pună mîna pe putere, de pildă dacă a strîns oştire, dacă a adunat bani, dacă a făurit arme, dacă a încercat altceva asemenea. Dar, nu; se lasă dus de arhierei şi de bătrîni.De aceea nici Hristos nu-l absolvă de vină, că spune: „Cel ce M-a dat ţie mai mare păcat are (Ioan 19, 11)”. Deci din slăbiciune S-a plecat voinţei arhiereilor şi bătrînilor; din slăbiciune L-a dat să fie biciuit. Pilat era laş, un om slab; arhiereii însă, răi şi vicleni. Căci ce uneltesc ei cînd Pilat a găsit un mijloc de a-L scăpa pe lisus? Găsesc legea sărbătorii care le poruncea să elibereze un vinovat.

\r\n

Au înduplecat mulţimea să ceară pe Varava (Matei 27, 20)”. Ai văzut cîtă purtare de grijă a avut Pilat ca să-i scape pe arhierei şi pe bătrîni de orice vină şi cît se silesc ei să nu le rămînă nici umbră de apărare? Ce ar fi trebuit să facă? Să elibereze pe un vinovat, recunoscut de toată lumea ca vinovat, sau pe un vinovat îndoielnic? Iar dacă trebuia eliberat un vinovat, apoi cu atît mai mult un vinovat îndoielnic. Că nici ei nu socoteau că Hristos este mai rău decît ucigaşii dovediţi. De aceea şi evanghelistul Matei n-a spus că „aveau un tîlhar”, ci: „un tîlhar vestit (Matei 27, 16)”, adică vestit pentru răutatea lui, un tîlhar care făcuse nenumărate crime.

\r\n

Şi totuşi arhiereii l-au preferat pe acela Mîntuitorului lumii. Nu s-au ruşinat nici de timp, că era sfîntă ziua aceea; nu s-au ruşinat nici de legile iubirii de oameni; nu s-au ruşinat de nimic altceva; i-a orbit invidia. Şi odată cu răutatea lor au mai stricat şi mulţimea, ca să primească cea mai mare osîndă şi pentru înşelarea poporului.

\r\n

Cînd au cerut să le elibereze pe Varava, Pilat i-a întrebat: „Dar cu Hristos ce să fac? (Matei 27, 22)” Pilat, prin întrebarea aceasta, a vrut iarăşi să-i întoarcă, să-i facă stăpîni pe alegere, ca măcar de ruşine să ceară eliberarea lui Hristos, ca eliberarea Lui să se datoreze mărinimiei lor. Dacă Pilat le-ar fi spus: „Hristos n-a păcătuit cu nimic”, i-ar fi făcut şi mai încăpăţînaţi; dar cînd le-a cerut să-L elibereze din milă, atunci cererea sa şi cuvintele sale nu mai puteau fi contrazise. Dar nu; arhiereii au spus:

\r\n

Rastigneşte-L! Iar el le-a zis: Dar ce rău a făcut?” Iar ei mai tare strigau: „Să se răstignească!” Deci văzînd că nimic nu foloseşte, şi-a spălat mîinile, zicînd: Nevinovat sînt (Matei 27, 22-24)!”.

\r\n

Pentru ce, Pilate, L-ai dat lor? Pentru ce nu L-ai răpit din mîinile lor, cum a răpit sutaşul pe Pavel (Fapte 21, 30-37)? Ştia şi sutaşul acela că le-ar fi făcut plăcere iudeilor să-l dea în mîinile lor – doar din pricina lui Pavel se făcuse răscoală şi tulburare -, cu toate acestea a stat împotriva tuturor. Pilat însă n-a făcut aşa; era un laş, un om slab; şi toţi la un loc, nişte stricaţi. Nici Pilat n-a ţinut piept mulţimii şi nici mulţimea de popor, arhiereilor şi bătrînilor.Astfel li s-a luat orice cuvînt de apărare. Şi „ei mai vîrtos strigau“, adică mai mult strigau: „să se răstignească!” (Matei 27, 23-20) Nu voiau numai să-L omoare, ci voiau să-L omoare pentru o vinovăţie urîtă; deşi judecătorul se împotrivea, ei nu încetau a striga: „Să se răstignească!“.

\r\n

Ai văzut cîte a făcut Hristos ca să-i îndrepte pe arhierei şi pe bătrînii poporului? După cum pe Iuda l-a oprit de atîtea ori de pe drumul pieirii, tot aşa şi pe aceia i-a oprit şi pe timpul predicării Evangheliei şi în timpul judecării Lui. Ar fi trebuit să li se zdrobească inima cînd au văzut pe dregător, pe judecător, că se spală pe mîini şi spune: „Nevinovat sînt de sîngele dreptului acestuia“, cînd au văzut că Iuda s-a spînzurat şi cînd au auzit că Pilat îi roagă să ia pe altul în locul Lui. Ce cuvînt de apărare mai pot avea cînd Iuda, pîrîtorul şi vînzătorul, se osîndeşte pe sine însuşi, cînd însuşi judecătorul îşi spală mîinile de crimă, cînd chiar în noaptea aceea s-a arătat un astfel de vis? Chiar dacă arhiereii şi bătrînii n-ar fi voit să fie nevinovat, totuşi n-ar fi trebuit să prefere în locul Lui pe un tîlhar, ba încă un tilhar cunoscut de toată lumea, pe un tîlhar vestit.

\r\n

-Ce au făcut iudeii?

\r\n

-Cînd au văzut că judecătorul se spală pe mîini şi spune: „Nevinovat sînt“, au strigat:

\r\n

Sîngele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri (Matei 27, 25)”.

\r\n

Atunci deci, atunci cînd iudeii au pronunţat sentinţa asupra lor, atunci Pilat a îngăduit să se facă voia lor. Uită-te şi acum cît e de mare nebunia lor! Atît de mare e furia lor, atît de cumplită e pofta lor cea rea că nu-i lasă deloc să vadă ce trebuie să facă şi ce nu. Vreţi să vă blestemaţi pe voi înşivă? Blestemaţi-vă! Dar pentru ce mai aduceţi blestemul şi asupra copiilor voştri? Cu toate acestea, iubitorul de oameni Dumnezeu n-a întărit sentinţa pronunţată de ei, nu numai peste copii, dar nici chiar peste ei, deşi s-au folosit de o atît de mare furie şi împotriva lor şi împotriva copiilor lor, ci i-a primit şi i-a învrednicit de mii şi mii de bunătăţi pe aceia dintre ei şi dintre copiii lor care s-au pocăit. Dintre ei era Pavel; dintre ei, miile de credincioşi din Ierusalim: „Vezi, frate, cîte mii de iudei sînt care au crezut (Fapte 21, 20)?”

\r\n

Dacă unii s-au îndărătnicit, apoi pedeapsa să şi-o socotească loruşi.

\r\n

Atunci le-a eliberat lor pe Varava, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-au dat să fie răstignit (Matei 27, 26)”.

\r\n

-Şi pentru ce L-a biciuit?

\r\n

-Sau pentru că II socotea ca osîndit, sau pentru că voia să dea judecăţii o înfăţişare de judecată, sau pentru că voia să facă plăcere iudeilor. Şi totuşi Pilat ar fi trebuit să li se împotrivească. Spusese, doar, mai înainte: „Luaţi-L voi şi după legea voastră judecaţi-L (Ioan 18, 31)”. Şi erau încă multe cele care puteau să oprească şi pe Pilat şi pe iudei: şi semnele şi minunile şi multa răbdare a Celui Ce suferea acestea şi, mai cu seamă, tăcerea cea nespusă. Dar pentru că îşi arătase firea Sa omenească, şi prin apărarea Sa şi prin rugăciunea Sa, Şi-a arătat iarăşi Dumnezeirea Sa şi înălţimea Sa şi prin tăcerea Sa şi prin dispreţul arătat spuselor arhiereilor şi bătrînilor, ca prin toate să-i facă să se minuneze. Dar nimic din acestea nu i-a înduplecat”.

\r\n

PS: Ne amintim si acest episod din viata Sfantului Fotie cel Mare, Patriarhul: In fata acuzatorilor sai adunati intr-un sinod mincinos, alege sa taca. Întrebându-l de pricina tăcerii lui, sfântul răspunde: “Dumnezeu aude şi glasul celui ce tace”, la care cei din sinod, având întâi-stătători pe trimişii papei, nu încetează a-l sili, întrebându-l de nenumărate ori:“De ce nu răspunzi?” Sfântul le spune “- Nici Iisus nu a scăpat de condamnare”.

\r\n

Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei; Omilia LXXXVI

\r\n

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *