”Of, Adame, de ce ai greșit?”

\r\n\r\nÎntr-un sat, un țăran și femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea și zicea:\r\n\r\n– Of, Adame, de ce ai greșit, că de nu ai fi greșit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câștigăm pâinea în sudoarea frunții!\r\n\r\n\r\n\r\nÎntr-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el și-i zice:\r\n\r\n– De ce te plângi, omule?\r\n\r\nIar omul nostru îi spune plânsul său.\r\n\r\nBoierul, atunci, îi face omului nostru o invitație la masa sa. Vine omul nostru împreună cu soția la masa boierului – o masă deosebit de îmbelșugată, cu tot felul de bunătăți.\r\n\r\nZice boierul:\r\n\r\n– Din toate aceste bunătăți puteți mânca, dar pe acest vas din mijlocul mesei să nu-l deschideți!\r\n\r\nȘi boierul plecă.\r\n\r\nPlini de curiozitate, cei doi se gândeau numai la vasul cu pricina.\r\n\r\n– Ce-o fi în vasul acesta? zice femeia. Hai să vedem!\r\n\r\n– Cum să vedem, măi femeie? Ai auzit ce-a zis boierul, că nu avem voie.\r\n\r\nNu trecu mult timp, că iarăși zise femeia:\r\n\r\n– Hai, bărbate, să ne uităm, dacă nu vrei înseamnă că nu mă iubești.\r\n\r\n– Bine, femeie, zise omul.\r\n\r\nNu ridică femeia bine capacul de la vasul de pe masă, că din el a și ieșit un șoricel.\r\n\r\nProcese de conștiință pentru cei doi, că vai ce-i vor spune boierului când acesta se va întoarce.\r\n\r\nSe întoarce boierul, vede vasul desfăcut și zice:\r\n\r\n-Tot felul de bunătăți v-am pus înainte și o singură poruncă v-am dat, dar n-ați îndeplinit-o. Așadar, nu mai dați vina pe Adam, pentru că oricare dintre noi ar fi făcut la fel.\r\n