Primii convertiţi africani la creştinism erau foarte zeloşi în evlavia personală. Se spune că fiecare avea un loc al său în pădure unde, în rugăciune, îşi deschidea sufletul înaintea Domnului. De-a lungul timpului cărările ce duceau la aceste locuri se bătătoreau bine de tot. În consecinţă, dacă unul dintre credincioşi începea să neglijeze rugăciunea personală, faptul nu întârzia să devină aparent pentru ceilalţi. Şi, cu blândeţe, îi spuneau celui neglijent: „Frate, pe cărarea ta a început să crească iarba.”
www.sfnectariecoslada.ro