POLITICIANULUI N. N., CARE ÎNTREABĂ CU PRIVIRE LA MORALA POLITICĂ

Din scrisoarea dvs. am înţeles că sunteţi înclinat să admiteţi o morală aparte pentru politică, deosebită de morala din celelalte treburi şi legături omeneşti. Asta nu poate însemna nimic altceva – oricât de precaut şi subtil v-aţi exprimat dvs. cu privire la aceasta – decat că ceea ce în treburile omeneşti de zi cu zi este privit ca lucru necinstit este socotit cinstit în politică, şi ceea ce în celelalte legături omeneşti nu e îngăduit este îngăduit în politică. Tendinţa aceasta primejdioasă, care a inceput nu cu dvs. şi nu de ieri, a făcut, din păcate, ca poporul să inceapă, intr-adevăr, a privi politica drept o morală aparte, adică imoralitate. Oare n-am auzit deseori din gura poporului, atat dvs. cat şi eu, o judecată ca aceasta cu privire la cineva: „Da” ce, crezi că spune adevărul? Nu; asta e doar politică la el”.

\r\n

Vedeţi ce prăpastie este intre tendinţa dvs. şi judecata poporului? Morala politică aparte a dvs. este numită simplu de popor: minciună şi amăgire. Iar dvs. trebuie să ţineţi seama de judecata poporului, fiindcă politica este, in sensul său cel mai bun, o treabă a poporului, şi incă una dintre cele mai mari treburi ale poporului. Eu ştiu ce vreţi dvs.

\r\n

Dvs. aţi vrea să descoperiţi o indemanare aparte, prin care poporul să propăşească şi statul să dăinuiască. Şi această anumită indemanare aparte, in mod inevitabil asemănătoare cu indemanarea trişorilor de la jocurile de noroc, aţi vrea dvs. să o numiţi „morală politică”. Eu nu mă indoiesc că imboldurile dvs. sunt nobile, dar toate celelalte, cate le spuneţi, cad in afara sferei moralei, in afara sferei creştinismului şi in afara sferei culturii. Este preistoricul joc şi preistorica intrecere dintre cel mai tare şi cel mai slab, in care atunci cand nu ajută surasul fals ajută dinţii şi ghearele, şi viceversa. La toate acestea, poporul spune: „Dreptatea ţine ţara şi cetăţile”. Dacă dvs. dispreţuiţi această axiomă de fier a poporului nostru din pricină că il socotiţi „simplu”, ascultaţi ce afirmă englezii cei cultivaţi: „Cinstea este cea mai bună politică”. A fost o vreme in indelunga ucenicie politică a englezilor cand se gandea şi altfel. Experienţa insă i-a invăţat că intr-adevăr cinstea este cea mai bună politică. Un mare om de stat american spunea: „Dacă americanii ar merge in parlament cu aceleaşi ganduri şi simţăminte cu care merg la biserică, statul nostru ar fi intărit, iar poporul mulţumit”. – Chiar şi la vechii păgani din dragii noştri Balcani cei mai proslăviţi erau acei oameni de stat care in treburile publice ale poporului respectau aceleaşi reguli morale ca in treburile lor private. Vă amintiţi cum s-a purtat dreptul Aristide cand a fost pusă la vot exilarea sa din patrie? Un oarecare fără ştiinţă de carte l-a rugat pe Aristide să-i scrie pe un ciob: „Aristide să fie exilat!” Iar Aristide, fără să şovăie, a scris ceea ce era spre paguba sa.

\r\n

Indivizibilitatea moralei a fost proclamată şi intărită de credinţa creştină mai mult decat de orice altceva vreodată. Una dintre cauzele principale ale actualei dezordini şi restrişti de pe acest mic continent european este duplicitatea moralei. O morală este postulată pentru viaţa privată, alta pentru cea publică. Că această duplicitate nu duce popoarele la bine, ne dă mărturie felul cum s-au purtat mai-marii ierusalimiteni cu Hristos şi soarta de mai apoi a poporului lui Israel. Judecand inlăuntru poporul, ei pedepseau martorii mincinoşi cu moartea, in vreme ce la judecata lui Hristos au căutat martori mincinoşi ei inşişi. Apoi, intre ei spuneau că Iisus lucrează in folosul romanilor (Ioan 11, 48), iar inaintea romanului Pilat, că Iisus este impotriva romanilor şi impotriva cezarului, fiindcă singur pe Sine S-a făcut impărat (Ioan 19, 12), adăugand cu făţărnicie: noi nu avem impărat afară de cezarul. Aceasta este duplicitate a moralei. Aceasta este morala politică, prin care politicienii iudei au vrut să işi salveze poporul, şi l-au pierdut. Văzand toată această intrigă, toată această imorală uneltire a fariseilor impotriva Sa, Domnul le-a prevestit: şi se va lăsa casa voastră pustie. iată-vă roadele moralei politice. Iată ce lecţie cumplită pentru toţi conducătorii de popoare ce rup in două morala, depărtandu-se de această axiomă de fier a poporului: „Dreptatea ţine ţara şi cetăţile”.

\r\n

Pace dvs. şi sănătate de la Domnul!

\r\n

Episcop Nicolae Velimirovici „Răspunsuri la întrebările lumii de astăzi”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *