Postul se ține ascuns

„Iar când postiți nu fiți ca fățarnicii triști, că își smolesc fețele lor ca să arate oamenilor că postesc (Matei 6, 16). Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte să suspinăm și să plângem cu amar! Că nu numai că îi imităm pe fățarnici, dar îi și întrecem.

Cunosc, cunosc mulți oameni care nu postesc și arată lumii că postesc; își pun mască de postitori deși nu postesc; iar apărarea lor este mai rea chiar decât păcatul, că spun: Fac asta ca să nu smintesc mulțimea! Ce spui, omule? Dumnezeiască e legea care ți-a poruncit să postești, și tu vorbești de sminteală? Păzind-o, socotești că smintești, iar călcând-o, nu smintești? Poate fi, oare, o prostie mai mare decât aceasta? Nu încetezi odată să fii mai rău ca fățarnicii și de două ori fățarnic? Nu te rușinezi de tăria cuvintelor Domnului la gândul cât de mare e păcatul ce-l săvârșești? Domnul nu S-a mărginit să spună numai atât că aceia care arată lumii că postesc sunt niște fățarnici, ci, voind să-i mustre mai mult, le spune că-și smolesc fețele lor, adică și le strică și le pocesc.”

„Laudele poporului, cu cât îl fac mai strălucitor, cu atât îi măresc și mai mult primejdiile, grijile și tristețile. Un om ca acesta nu poate deloc să răsufle sau să se odihnească; atât de cumplit stăpân are! Și pentru ce vorbesc de odihnă și de răsuflare? Chiar de-ar face mii de fapte bune, unul ca acesta cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Că nimic nu pierde atâta pe un om cât slava de la oameni. Îl face laș, rău, lingușitor, fățarnic.”