POVEŢELE SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI, APĂRĂTOR AL CREDINŢEI ORTODOXE

Bine este să fim împăcaţi cu toţi, dar să mărturisim când vine vorba de Dreapta Credinţă. Căci împăcarea care se face în chip drept şi cuvios este o dobândire foarte bună, însă când se face cu răutate şi viclenie este un lucru mizerabil şi vătămător. Între lumină şi întuneric se poate spune că există o cale de mijloc, numită zori, dar între adevăr şi minciună nu există cale de mijloc, oricât s-ar strădui cineva s-o găsească.

Sunt convins că, cu cât mă depărtez mai mult de acesta (de patriarhul cu cuget latin) şi de aceia (de cei cu cuget latin), cu atât mă apropii mai mult de Dumnezeu şi de sfinţi. Și cu cât mă despart de aceştia, cu atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi.
Nimănui nu-i este îngăduit să prezinte o altă credinţă decât credinţa rânduită de Sfinţii Părinţi, care s-au adunat în cetatea Niceea.
Am fost exilat de împărat, însă cuvântul lui Dumnezeu şi puterea adevărului nu pot fi legate, ci aleargă şi se răspândesc şi mai mult şi mulţi dintre fraţi, luând curaj din exilarea mea, îi cercetează pe călcătorii Credinţei Ortodoxe şi ai rânduielii patristice şi-i depărtează ca pe nişte gunoaie, neprimind să slujească împreună cu ei şi nici măcar să-i pomenească ca pe nişte creştini.
E imposibil să chemăm pacea, dacă mai întâi nu se va rezolva pricina schismei şi dacă papa, care s-a proclamat asemenea cu Dumnezeu, nu-şi va veni în sine.
Catolicii sunt nu numai schismatici, ci şi eretici. Noi nu ne-am despărţit de ei din alt motiv, ci pentru că sunt eretici. De aceea nici nu trebuie să ne unim cu ei.
Glasurile dascălilor din Apus nici nu le recunosc, nici nu le primesc. Nu trebuie să fim îngăduitori în problemele credinţei.
Fugiţi de aceştia, fraţilor, şi de împărtăşirea cu ei. „Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor” (II Corinteni 11,13-15).
Toţi dascălii Bisericii, toate sinoadele, toate Sfintele Scripturi, ne spun să ne ferim de aceşti eretici şi de împărtăşirea cu ei.
Aceasta este mândria noastră, credinţa, buna moştenire lăsată de Părinţii noştri. Împreună cu aceştia nădăjduim să stăm alături de Dumnezeu și să primim iertarea păcatelor.
Cel care-l pomeneşte pe papa ca pe un arhiereu ortodox este vinovat…, iar cel cu cuget latin va fi judecat împreună cu latinii şi va fi socotit călcător al Dreptei Credinţe.

www.marturieathonita.ro