Provocările școlii on-line în vreme de pandemie

Despre provocările școlii on-line din perioada de pandemie am vorbit cu lect. univ. dr. Oana Moșoiu, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Profesor, psiholog și mamă a patru copii de vârstă școlară, Oana Moșoiu spune că trebuie să fim atenți la modul cum trecem prin aceste momente când prioritatea este sănătatea tuturor, incluzând aici și echilibrul emoțional al copiilor.

Sunteți lector universitar, trainer, formator, voluntar în activități educative și, nu în ultimul rând, mamă a patru copii. Cum au fost pentru dumneavoastră aceste ultime luni în care școala s-a mutat preponderent on-line?

Pentru părinți, a fost o perioadă complicată, combinând supravegherea și poate chiar implicarea în școala on-line a copiilor cu munca de acasă și cu treburile administrative. Am avut nevoie de sprijin și întreaga familie s-a implicat pentru a reuși să ne îndeplinim cu bine toate îndatoririle care s-au aglomerat asupra noastră. A fost – și este încă – o perioadă solicitantă, încărcată, în care simțim că învățăm multe lucruri noi, nu doar despre școală, în varianta on-line, ori despre munca noastră care s-a schimbat, ci și despre noi înșine, despre copiii noștri și despre familia noastră, ca identitate aparte.

Contextul școlii, înlocuit cu mediul de acasă

Dascălii se străduiesc să facă față acestei perioade de pandemie folosind diverse metode și platforme on-line, pentru a-i ține pe elevi aproape de ceea ce însemna în urmă cu doar un an școala tradițională. E suficient acest efort al cadrelor didactice?

Efortul cadrelor didactice este fundamental. Desigur că sunt necesare, în primul rând, o serie de condiții tehnice și de context. Contextul școlii este înlocuit cu mediul de acasă, iar acesta poate fi mai mult sau mai puțin adecvat învățării la distanță, de la spațiu dedicat sau măcar suficient, nevoia de intimitate față de celelalte activități din casă, aspecte logistice (cabluri, prize, spațiu pentru computer ș.a.), până la organizarea activităților din casă astfel încât să existe condiții pentru a studia (liniște, să nu fie alți frați/surori cu școală on-line în același timp, activitatea profesională a părinților ș.a.). Pe lângă aceste variabile de context – și nu am mai menționat aici resursele didactice (hărți, de exemplu) – mai sunt condițiile tehnice (computer/laptop) și co­nectivitate (conexiune internet prin cablu sau telefon). Toate acestea sunt asigurate de familie sau, în absența resurselor, de școală sau de administrația locală.

În plus, sunt necesare competențe digitale specifice pentru a organiza învățarea în mediul on-line și pentru a participa la acest tip de învățare, deci competențe și la profesori, și la elevi. Și chiar competențele părinților, întrucât aceștia se implică destul de mult în a sprijini copiii de vârste mici să se conecteze, apoi, pe parcurs, să asigure (până la creșterea progresivă a autonomiei copiilor) chiar focalizarea elevilor și menținerea lor în sarcină. Urmează temele și efortul tehnic de încărcare/trimitere, cu tot ce înseamnă acest lucru (platforme, WhatsApp). E necesară sprijinirea profesorilor cu resurse și cu programe de formare prin care să dezvolte, repede și eficace, competențele necesare.

Instrumentarea digitală a părinților, elevilor și părinților

Cum vedeți rolul profesorului în școala on-line?

Profesorul este în situația de a inova propriile practici de predare și de a învăța accelerat noua pedagogie, în care învățarea se transferă din mediul fizic, din interacțiune directă, în mediul on-line, printr-o interacțiune mediată de tehnologie.

Ce se schimbă? Contextul și variabilele ce țin de mediul de învățare, precum și relaționarea. Nu se schimbă paradigmele de învățare (neuro­știința învățării), metodele pot fi adaptate, în esență rămâne procesul de predare-învățare, acest CUM și CE al învățării. Prin urmare, instrumentarea digitală a cadrelor didactice, împreună cu cea a elevilor și a părinților (în funcție de vârsta elevilor, care au nevoie de mai mult/mai puțin sprijin pentru conectare și intrare în sarcină) rămâne o prioritate, urmată imediat de integrarea principiilor și metodologiilor specifice e-learning: combinația de activități sincron (interacțiune directă, de tip webinar/meeting) și asincron (activități de realizat în ritm propriu, de obicei pe o platformă de învățare), specificul activităților/sarcinilor de învățare, necesitatea asigurării interactivității și colabora­tivității.

Părinții sprijină elevii

Care este rolul părinților în această perioadă în care copilul învață de acasă?

Suport, suport, suport. Tehnologic, în învățare și emoțional. Părinții sprijină elevii să transforme spațiul personal în spațiu de învățare, să se co­necteze (în condițiile existenței resurselor și echipamentelor), uneori îi monitorizează pentru a rămâne suficient în sarcină (să nu abandoneze activitățile, orele), îi stimulează să fie participativi la ore, să țină camera video deschisă. De asemenea, verifică teme sau sprijină realizarea temelor, uneori e nevoie de sprijin pentru încărcare pe platformă, de multe ori țin legătura cu alți părinți și cu dirigintele. Părinții asigură apoi și suport emoțional, ies cu copiii la plimbare să-și consume energia statică acumulată în multe ore în fața ecranului, fie pentru cursuri, fie pentru teme, apoi le asigură bunăstarea fizică și, desigur, plătesc toate aceste facturi. Între care, cea de internet pare să fie prima.

S-a tot vorbit în ultimii ani despre centrarea pe nevoile elevului. În această perioadă, care este situația elevilor?

Elevii sunt foarte încercați, așa cum este toată lumea. Este un salt foarte mare de la cum făceau lucrurile, de la realitatea școlară anterioară, la experiența de acum. Nevoile lor? Primele sunt cele de socializare, de conectare cu colegii lor, cu prietenii. Nevoile de învățare, da, sunt prezente, însă nu mereu o prioritate și nu pentru toți elevii. Ca să fie activate aceste nevoi, este necesar ca profesorii să investească în elaborarea unor lecții interesante, interactive (care adresează și nevoia de socializare, de comunicare), cu multe elemente exploratorii, cu timp pentru a stimula reflecția și răspunsurile, contribuțiile la dezbaterile pe marginea subiectelor lecțiilor.

„Mai sănătoși emoțional decât superperformanți”

Cum pot dascălii să fie atenți la sănătatea emoțională a copiilor în învățarea on-line?

Pot să verifice periodic starea lor, să îi întrebe ce simt, cum traversează această perioadă. Pot oferi spațiu pentru împărtășire emoțională, mai ales dacă orele de dirigenție nu se derulează sau nu sunt ore de consiliere ori alte ore special oferite elevilor pentru a socializa și comunica și despre altceva decât despre lecții. Cred că uneori ne uităm la copiii noștri, respectiv la elevi, ca la niște mașini de învățat, vrem să fie mereu ocupați cu lecțiile, cu studiul, iar orice încercare de a avea alt tip de activități este descurajată. Mai ales acum, școala on-line nu este considerată chiar școală, deci sunt îngrijorări ridicate de părinți, dar și de profesori, că elevii regresează sau stagnează, că vor fi pierderi în sens de rezultate ale învățării sau de materia care nu se va parcurge. În aceste momente, când sănătatea este prioritatea nr. 1, să ne uităm mai mult la cum trecem prin aceste încercări și mai puțin la câtă materie este predată. Mai puțin și mai bine, mai sănătoși emoțional decât superperformanți.

Un articol de: Ștefania Coșuleanu

sursa: www.ziarullumina.ro