PUBLICITATEA SI PREDICA DE SINE O CARACTERISTICA A CRESTINULUI MODERN

Sfântul Ignatie Briancianinov ne pregătește și ne avertizează cu privire la cancerul iubirii de sine propriu modernității. Până și creștinii sunt atinși de acest duh al „publicității”. Trăind în acest mediu viciat începem să nu mai înțelegem lucrurile în duhul lor autentic. Smerenia de care avem nevoie se dobândește printr-o deșertare a sinelui, lucru extrem de dureros și inpropriu omului clădit pe calapodul mentalităților moderne. Recomand cu multă căldură scrierea Sfantului Ignatie care ne readuce la autenticitatea creștină prin sfaturile sale: 

În vremurile noastre, atât de încrezătoare în realizările lor, cei mai mulți dintre oamenii care se declară creștini și care afirmă că ei fac multe fapte bune, se străduiesc în realitate să îndeplinească dreptatea firii căzute și resping cu dispreț dreptatea Evangheliei.
Oamenii aceștia să asculte ce le spune Domnul: ,,Poporul acesta se apropie de Mine. Și zadarnic Mă cinstește, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor.” (Matei 15, 8-90)

Cel ce conduce după dreptate omenească este plin de sine, de aroganță, de orbire; se predică pe sine, își face publicitate, își trâmbițează faptele sale ,,bune” fără să țină de loc seama de avertismentul Domnului (Matei 6, 1-18).
El răspunde cu ură și cu răzbunare celor ce cutează să-și deschidă gura pentru a se opune într-o manieră întemeiată și bine intenționată ,,dreptății” sale. El se simte foarte îndreptățit să primească recompense pământești cerești.

Dimpotrivă, cel ce ține seamă de poruncile Evangheliei este mereu cufundat în umilință. Aici, când compară măreția poruncilor și puritatea lor cu felul în care le îndeplinește, recunoaște mereu că eforturile sale sunt departe de a fi suficiente, că ele sunt absolute nedemne de Dumnezeu.
Se socotește vrednic de pedepsele vremelnice și veșnice pentru păcatele sale, pentru faptul că n-a rupt legăturile cu satana, pentru starea sa de cădere pe care o împărtășește cu toți oamenii, pentru perserverența în această stare și în sfârșit, pentru îndeplinirea total insuficientă și adesea chiar potrivnică, a poruncilor.
În fața tuturor încercărilor, trimise de Providența divină, el pleacă capul cu supunere, știind că prin încercări Dumnezeu îi învață și îi educă pe slujitorii Săi în timpul peregrinării lor pământene.
El este plin de compasiune pentru vrăjmașii săi.
El se roagă pentru ei ca și pentru niște frați care s-au lăsat antrenați de diavoli, ca și pentru niște mădulare ale propriului trup atins de boală spirituală, ca pentru niște binefăcători, ca pentru niște instrumente ale Providenței divine.

Fărâmiturile Ospățului – Ignatie Briancianinov – Editura Reântregirea – Alba Iulia 2008

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *