RELIGIA NU PLACE

Unii intelectuali stau deoparte de practicile pietăţii creştine sub pretextul că religia nu le place. Slujbele-s prea lungi, morala preoţilor prea severă, cântarea bisericească prea monotonă….

\r\n

Să zicem că ar fi adevărat. Dar oare faptul că religia nu le place unora este o dovadă împotriva ei? Nicidecum! Când o femeie vanitoasă aruncă cu dezgust o rochie de mătase care a costat o sumedenie de parale, asta nu-i nici o descalificare pentru lucrătorul care a ţesut mătasea, pentru croitorul care a cusut rochia, pentru soţul care a plătit-o.

\r\n

Aşa-i şi cu religia. Dacă nu mai place unora, aceasta nu-i întunecă deloc nimbul. Creştinismul nu-şi pierde nimic din valoare. Paginile Evangheliei vor forma aceleaşi ostroave de frumuseţe. Cuvintele Mântuitorului vor avea acelaşi farmec şi aceeaşi putere. Nimic nu va putea înlocui harurile unei Sfinte Liturghii.

\r\n

Că religia nu mai place, acesta este un semn rău pentru cei dezgustaţi.

\r\n

Cine critică slujbele ortodoxe? Acei care vin la biserică mânaţi de motive de ordin distractiv: să asculte un concert, să vadă o desfăşurare pompoasă.

\r\n

Cui nu place morala religiei? Orgolioşilor care, deasupra cugetului lor trufaş, nu vor să recunoască nici un Dumnezeu, nici un stăpân. Lacomilor care, în goana după avere, se pretează la orice compromis.

\r\n

A încetat de a plăcea desfrânaţilor care, pentru satisfacerea pornirilor lor păcătoase, au rupt orice barieră a curăției şi a cinstei conjugale.

\r\n

Cum vreţi să placă religia lumii acesteia?

\r\n

Odată unui cârciumar i s-a sfârşit vinul. În grabă mare a încărcat butoaiele, s-a urcat în trăsură şi a pornit la oraş, îmbrăcat aşa cum se afla, cu hainele murdare, unsuroase şi pline de pete. Ajuns la oraş, a intrat omul nostru într-un depozit şi a început a gusta calităţile de vin. Încearcă de ici, gustă de colo, însă nici o calitate nu-i place. „Ce este astăzi cu vinurile dumitale?” întrebă cârciumarul pe negustorul de vin. „Niciunul nu-mi convine. Toate au un miros neplăcut, dezgustător”. Atunci negustorul, privind la îmbrăcămintea soioasă a omului din faţa sa, a răspuns: „De vrei să-ţi placă vinurile mele, du-te mai întâi şi-ţi leapădă hainele”.

\r\n

Iată o vorbă potrivită pe care o putem folosi la subiectul nostru. De vreau oamenii să fie mulţumiţi cu unitatea religiei, trebuie să se dezbrace de hainele cele murdare ale sufletelor lor. Fiindcă religia are împotriva ei întreaga armată a patimilor omeneşti: trufia, zgârcenia, ura, mânia, desfrânarea. Ea pe toate le înfruntă, pe toate le demască, pe toate le osândeşte.

\r\n

Creştinismul ar avea mai puţini duşmani, dacă în lume ar fi mai puţini păcătoşi. Atacaţi şi tulburaţi, aceştia rezistă, se răzvrătesc şi se declară nemulţumiţi.

\r\n

Drept dovadă, că acesta este adevărul, e faptul că religia îşi are lumea ei de admiratori şi de prieteni. Cine sunt? Sunt sufletele cinstite şi drepte care însetează după adevăr, bine şi frumos.

\r\n

O mulţime de credincioşi umple în Duminici şi sărbători bisericile şi catedralele. Un mare număr de inteligenţe superioare şi de spirite luminate îşi pune condeiul şi cuvântul în apărarea credinţei blândului Nazarinean. Mii de fiinţe rămân extaziate în atmosfera evlaviei liturghiilor ortodoxe. Pe noi nu ne înspăimântă numărul „malcontenţilor” religiei. Ei sunt urmaşii acelor farisei de demult care aveau de criticat şi de bârfit împotriva oricărui pas al lui Iisus Hristos.

\r\n

Nici nu-i dispreţuim pe oamenii aceştia. Dimpotrivă, rugăm pe Dumnezeu să-Şi întindă braţul, să-i aducă la staulul mântuirii, unde este odihnă, pace, lumină şi fericire.

\r\n

Pr. Prof. Dr. Ştefan Slevoacă

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *