Pe drumul desăvârşirii duhovniceşti din timpul Postului Mare avem ca ghid lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul, alcătuită din 30 de capitole pentru mântuire. Ea exprimă concepția ortodoxă despre desăvârșirea duhovnicească şi zugrăveşte modul exemplar de a gândi şi de a trăi al Sfântului Ioan Scărarul, pe de o parte, iar pe de alta, sintetizează principiile vieţii creştine.
Lucrarea Sfântului Ioan înfăţişează învăţătura despre toate virtuţile creştineşti şi mijloacele de a urca pe treptele lor spre desăvârşire. „Scara” este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și învățarea virtuților, în vederea obținerii mântuirii. Însă, ca să ajungi la mântuire este nevoie de un proces îndelung și arzător de nevoință duhovnicească, după cum învăţăm din „Scara” Sfântului Ioan. Pentru a se face cât mai bine înţeles în explicarea complexului drum spre dobândirea mântuirii, Sfântul Ioan a imaginat progresul duhovnicesc ca pe o scară, iar fiecare treaptă reprezintă o virtute. În total, a imaginat 30 de trepte, după numărul anilor pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi avea atunci când a început propovăduirea Evangheliei. Lucrarea este considerată a fi jurnalul vieţii Sfântului Ioan Scărarul. Primii destinatari ai cărţii au fost călugării din Mănăstirea Rait.
Chiar dacă vorbeşte despre lepădarea de lume şi de trup, teologia Sfântului Ioan Scărarul nu este îndreptată împotriva trupului, pentru că nu se poate face nimic în absența lui. Nu poți fi mântuit fără el, prin urmare, harul nu poate fi acordat decât în măsura în care este primit și de către trup. Virtutea sufletului se poate întipări în lucrarea cea din afară. De fapt, fiecare luptă ascetică nu este decât o reafirmare a Întrupării Domnului.
Pământescul își află împlinirea numai în slava lui Dumnezeu. A căuta sensul ultim în ordinea materială fără Dumnezeu înseamnă a absolutiza relativul, a-l amputa într-un mod teribil. Relativ fiind, trupul este legat atât de Dumnezeu, cât și de ceilalți oameni. De aceea, în prim- planul existenţei noastre trebuie să fie iubirea faţă de Dumnezeu, care se obiectivează în iubirea de aproapele, în care vedem chipul lui Dumnezeu.
Acurateţea cu care sunt prezentate ispitele întâmpinate de cei angajaţi în drumul spre desăvârşire, cât şi remediile propuse de Sfântul Ioan în „Scara” au provocat un extraordinar interes pentru această lucrare, nu doar în epocă, ci până în zilele noastre. „Scara de suflete mântuitoare și ducătoare la cer” a devenit o fascinantă lectură nu numai pentru călugări, dar şi pentru creştinii interesaţi de creşterea duhovnicească. Tot datorită succesului de care s-a bucurat, `Scara” a fost introdusă şi în slujbele Bisericii, la mănăstiri citindu-se în întregime, pe durata Postului Mare.
În iconografia bizantină putem remarca o icoană numită „Scara raiului”. Este o imagine deosebită, inspirată din „Scara” Sfântului Ioan. Potrivit îndrumărilor lui Dionisie de Furna, consemnate în „Erminia picturii bizantine”, icoana numită adesea „Scara raiului” stă în strânsă legătură cu opera Sfântului Ioan Scărarul.
www.ziarullumina.ro