Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos

Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

\r\n

Matei 17,1-9

\r\n

Patru scene importante din viaţa Domnului nostru au avut loc pe munte. Într-una din ele, a rostit faimoasa Sa Predică de pe Munte; în a doua, şi-a arătat slava Sa ca Dumnezeu; în a treia, s-a dat pe Sine la moarte pentru păcatele noastre; în a patra, s-a înălţat la cer. Astăzi vom vorbi despre a doua experienţă de pe munte a Domnului nostru: Schimbarea Sa la Faţă pe Muntele Tabor.

\r\n

Ce s-a întâmplat la Schimbarea la Faţă? Într-o zi, Iisus şi trei dintre discipolii Săi, Petru, Iacob şi Ioan, au mers pe vârful Muntelui Tabor. Aici s-a petrecut o schimbare uimitoare cu Hristos în timp ce se ruga. Scriitorii evanghelici par a nu găsi cuvinte pentru a descrie pe deplin ceea ce s-a întâmplat. Sf. Matei spune: “Şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”. Sf. Marcu relatează: “Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul”. Sf. Luca scrie emoţionat: “Chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind”.

\r\n

Ceea ce au remarcat apostolii ca fiind deosebit de frumoase au fost chipul şi îmbrăcămintea Sa – chipul care mai târziu va fi murdărit cu sânge curgând dintr-o coroană de spini, şi îmbrăcămintea care va deveni o mantie cu care Irod Îl va îmbrăca în batjocură. Pe Muntele Tabor, apostolii au văzut doar o rază din slava divină a lui Hristos. Şi totuşi limbajul omenesc nu o poate descrie. Cum ar putea omul să descrie pe deplin slava lui Dumnezeu? Nu există nimic pe pământ cu care să poată fi comparată. Singurele expresii pe care le-au putut folosi evangheliştii au fost: “albe ca zăpada… strălucind ca soarele”.

\r\n

Vă amintiţi cum arăta Moise când s-a coborât de pe muntele sfânt după ce a vorbit cu Dumnezeu? Atât de puternic strălucea faţa sa încât a trebuit să şi-o acopere cu un văl pentru că fiii lui Israel erau orbiţi de ea. Dar lumina de pe chipul lui Moise era o slavă reflectată. Vă amintiţi cum arăta Sf. Ştefan atunci când şi-a apărat predicarea şi minunile înaintea sinedriului? Ni se spune că s-au uitat la el şi au văzut faţa lui ca o faţă de înger; dar şi aceasta era o slavă reflectată. Strălucirea lui Hristos de pe munte a fost a Sa proprie. Slava divină a lui Hristos nu s-a coborând deodată asupra Sa ca şi când Dumnezeu ar fi întors spre El un mare reflector. Acea slavă a fost întotdeauna acolo. Acum pur şi simplu putea fi văzută strălucind. Pentru acest scurt moment Iisus a îndepărtat vălul umanităţii Sale pentru a le permite discipolilor Săi să vadă o mică parte din slava Sa ca Dumnezeu.

\r\n

Sf. Luca ne spune că Schimbarea la Faţă a avut loc în timp ce Iisus se ruga. Oare nu în momentele de rugăciune putem cel mai bine să fim martori ai slavei lui Dumnezeu? Oare nu rugăciunea produce o schimbare interioară în om, care ajunge să fie reflectată într-o viaţă transfigurată? În timp ce Hristos transfigurat stătea acolo strălucind de slavă, au apărut doi oameni din trecut: Moise, venerabilul dătător de legi, şi Ilie, zelosul profet. Ei au stat acolo vorbind cu Iisus despre iminenta Sa moarte la Ierusalim: “Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie, şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim” (Luca 9,30-31).

\r\n

De ce Moise? De ce Ilie? Moise reprezintă Legea; Ilie profeţii. Cei doi apar pentru a confirma faptul că Hristos este Mesia cel promis, pentru a dovedi neamului evreiesc şi omenirii că în Hristos vom găsi împlinirea legii şi a prorocilor Vechiului Testament; în Hristos îl avem pe Fiul lui Dumnezeu, care a dat Legea şi a trimis Proroci. Moise şi Ilie erau morţi de mii de ani. Şi totuşi au apărut, cât se poate de vii şi vorbind cu Iisus, pe Muntele Tabor. Nu este aceasta dovada faptului că Dumnezeu poate şi va învia morţii? Aşa cum a promis El: “Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii”.

\r\n

Petru a fost atât de încântat de frumuseţea Schimbării la Faţă încât a sugerat să rămână acolo pentru totdeauna: “Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie” (Luca 9,33). În timp ce apostolii stăteau în ceea ce părea a fi chiar vestibulul cerului, un nor strălucitor, simbolizând prezenţa lui Dumnezeu Tatăl, a venit deodată deasupra lor. Cu veneraţie şi uimire au ascultat glasul care le spunea din nor cuvinte cu semnificaţie eternă: “Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!” “De acesta să ascultaţi!” Există mulţi oameni, numeroşi învăţători şi nenumărate glasuri care pretind să le acordăm atenţie, şi totuşi doar de unul dintre aceste glasuri ne cere Dumnezeu să ascultăm: de glasul Fiului Său Iisus Hristos. “Acesta este Fiul Meu cel ales…” Întregul nostru scop în viaţă este să ascultăm glasul învăţăturii lui Dumnezeu, să urmăm poruncile Sale şi să devenim asemenea lui Hristos.

\r\n

Când Moise şi Ilie au apărut alături de Hristos, şi ei erau schimbaţi la faţă; în prezenţa lui Hristos şi ei străluceau de slavă. Avem promisiunea lui Dumnezeu că oricine crede cu adevărat în Iisus va fi transfigurat şi vom participa la slava lui Hristos, asemenea lui Moise şi Ilie. “Noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este” (1Ioan 3,2). “Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor” (Ioan 17,22). “Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o” (Ioan 17,24).

\r\n

“Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!” Să învăţăm de la El. Să îl ascultăm. Să devenim asemenea Lui. Şi în final şi noi vom fi transfiguraţi pentru a străluci cu El într-o slavă pe care evangheliştii nu au putut-o descrie decât ca fiind “albă ca zăpada… strălucind ca soarele”, şi pe care Sf. Pavel o descrie cu cuvintele: “Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.

\r\n

Autor: pr. Anthony M. Coniaris

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *