Gândindu-ne la importanța influenței pe care o avem asupra copiilor noștri, ar trebui să avem în minte următorul verset din Sfânta Scriptură: “Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici” (Lc. 17; 1-2). Părinții au una dintre cele mai importante vocații în Biserică, întrucât ei trebuie să-i învețe pe copiii lor cuvântul Evangheliei și să-i deprindă cu viața în Hristos. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să fim atenți la propria noastră viață. Dacă noi înșine nu ne străduim să ducem o viață autentică în Hristos, cum ne-am putea aștepta ca ai noștri copii să facă lucrul acesta? Părinții sunt modele foarte puternice pentru copiii lor.
\r\n
În Biserică, harul Duhului Sfânt Se dăruiește prin Sfintele Taine. Astfel, părinții trebuie să-și încreștineze copilul prin Taina Sfântului Botez. Apoi trebuie să vină regulat împreună cu el la Sfânta Liturghie, să-l împărtășească cu Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos.
\r\n
Ce lecție frumoasă îi putem da copilului nostru dacă atunci când greșim noi înșine, ne ducem la el și-i spunem: “Știi, astăzi mi-am pierdut cumpătul, am greșit și asta nu e bine, sunt supărat din cauza asta, însă pe viitor mă voi strădui să fac lucrul bine, să fiu mai atent pentru a nu greși… asta ne învață Domnul”. Bineînțeles, nimeni nu poate reproduce cu exactitate aceste cuvinte într-o situație dată, însă mesajul pe care e bine să-l transmitem copiilor noștri este necesitatea de a ne strădui în a duce o viață duhovnicească autentică în Hristos. De asemenea, părinții trebuie să-și educe copiii din punct de vedere comportamental. E recomandabil de stabilit niște limite rezonabile, care ulterior să fie menținute prin diferite tehnici cognitiv-comportamentale, limite care cresc cu vârsta, cu gradul de maturizare al copiilor. Dumnezeu ne-a creat după Chipul Său și suntem chemați la asemănarea cu El. Părinții Bisericii ne învață că unul din mijloacele de care dispunem pentru asta este inteligența. Un verset nou-testamentar spune: “Fiți dar înțelepți ca șerpii” (Mt. 10; 16). Astfel, utilizând și mijloacele pe care știința comportamentală ni le oferă în educarea copiilor, urmăm și voii lui Dumnezeu. Să-i învățăm și să-i încurajăm pe copiii noștri să fie buni!
\r\n
Adresările de tipul: „Ești bun / obraznic / agresiv…” făcute de părinți copiilor lor sunt abstracte, fără semnificație pentru evaluarea comportamentală. Este necesară utilizarea unor exemple precise, cum ar fi: “Este un lucru rău faptul că te-ai adresat urât colegului tău de clasă”. Așadar, nu e recomandabilă utilizarea cuvintelor abstracte, ci din contra, sublinierea precisă a detaliilor în timpul descrierii unui fapt, fără a strecura vreo notă interpretativă. Exemplificarea tipurilor de comportament „bune”, respectiv „rele”, permite părinților o posibilitate mai mare de control asupra acestor atitudini. Copilul înțelege mai bine în felul acesta ce așteptări avem de la el și astfel e mult mai probabil să ne asculte. De asemenea, este importantă atitudinea adoptată de părinți în urma unui anumit comportament al copilului, putând fi vorba de o recompensă sau de o pedeapsă. Obiectivul educației copiilor este de întărire a comportamentelor adecvate sau frumoase. E recomandabil să le spunem copiilor noștri o singură dată, clar, ce au de făcut, și apoi să aplicăm consecința. Atunci când un părinte utilizează pedeapsa, el trebuie să se asigure că aceasta va fi urmată de o corectare a comportamentului de către copil. De exemplu, dacă fiul joacă un joc „Nintendo” în loc să-și facă temele, părinții îi pot spune: “Fiindcă ai ales să te joci în loc să-ți faci temele, nu mai ai voie să te joci cu jocul <
\r\n
Pe de altă parte, părinții trebuie să se asigure că un comportament frumos al copiilor lor este urmat de o consecință agreabilă, o apreciere, astfel încât aceștia să fie încurajați de către părinții lor să sporeasca în cele bune.
\r\n
Ca părinți, e bine să avem permanent prezent gândul că trebuie să ne creștem copiii în Hristos. Tehnicile de educație a copiilor pot fi ajutătoare, însă viața noastră trebuie să fie o viață autentică în Hristos, să promovăm „o cultură a familiei ortodoxe”, cu rugăciune zilnică împreună, citirea cărților sfinte, participarea împreună la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe din cadrul cultului divin public, implicarea activă în viața de parohie, astfel încât copiii noștri să primească o educație sănătoasă, inteligentă și sfântă.
\r\n
(Din cuvântările părintelui Georges Morelli despre educarea copiilor – Părintele Georges este parohul bisericii ortodoxe Sfântul Gheorghe din San Diego, California)
\r\n
traducere şi adaptare: Andrei Ungureanu
\r\n
Sursa: www. doxologia.ro