SFINTELE TAINE ŞI IERURGIILE

SFINTELE TAINE – sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos şi încredinţate Sfintei Sale Biserici, prin care se împărtăşeşte celor ce le primesc harul nevăzut al Duhului Sfânt, scopul lor fiind mântuirea şi sfinţirea acestora prin harul pe care ele pe care îl conferă.

\r\n

Tainele au fost instituite de Mântuitorul Hristos: “Iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17). Tainele au o parte văzută şi una nevăzută.

\r\n

Partea văzută, este rânduiala, ritualul sau slujba stabilită de Biserică pentru săvârşirea ei, cuprinzând: materia, actele văzute şi cuvintele rostite de săvârşitor.

\r\n

Partea nevăzută, este împărtăşirea harului divin celor ce le primesc.

\r\n

Scopul tainelor este sfinţirea oamenilor. La fiecare taină există un săvârşitor şi un primitor. Tainele sunt necesare, deoarece omul natural, nu poate face nici măcar primii paşi pentru începutul mântuirii sale.

\r\n

Numărul Taineloreste de 7: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Nunta, Maslul şi Preoţia.

\r\n

Împărţirea Tainelor. Cea mai cunoscuta şi cea mai des întrebuinţată împărţire a tainelor este în: taine care se repetă şi taine care nu se repetă. Tainele care se repetă sunt: Mirungerea, Euharistia, Pocăinţa, Nunta şi Maslul. Tainele care nu se repetă sunt Botezul şi Hirotonia. Deşi unii dogmatişti greci (ca Hristu Andrutzos) numără la tainele care nu se repetă Mirungera şi Nunta, deoarece nunta a doua şi a treia nu mai sunt taine, căci Biserica le admite numai pentru slăbiciunea şi lipsa de înfrânare a oamenilor.

\r\n

 IERURGIILE – sunt slujbe bisericeşti pentru binecuvântarea şi sfinţirea omului în diferite împrejurări ale vieţii, precum şi pentru binecuvântarea şi sfiţirea naturii înconjurătoare şi a lucrurilor folositoare omului, pentru ca el mai uşor să trăiască după voia lui Dumnezeu.

\r\n

Mântuitorul a dat Bisericii prin sfinţii apostoli puterea de a sfinţi lumea înconjurătoare şi lucrurile. Astfel, Biserica  binecuvintează: câmpul, ţarinile şi livezile, roadele pământului, fructele şi mâncărurile omului, casele şi pe locuitorii lor, apele şi animalele, munca şi îndeletnicirile omului, întâmplările şi împrejurările cele mai important. Toate aceste slujbe bisericeşti se numesc ierurgii. Sunt ierurgii pentru lucruri şi ierurgii pentru persoane.

\r\n

Ierurgiile pentru lucruri sunt: Sfinţirea apei (aghiasma) şi anume Sfinţirea cea mică a apei sau Sfeştania, care este cea mai obişnuită şi Sfinţirea cea mare a apei, de Ia Bobotează; apoi sfinţirea casei, a ogoarelor şi altele.

\r\n

Ierurgiile pentru persoane sunt mai ales cele în legătură cu naşterea omului: (rânduiala de ziua întâia pentru femeia lăuză, rânduiala la însemnarea pruncului, rânduiala îmbisericirii pruncului şi a curăţirii lăuzei), şi cele în legătură cu moartea omului: (panahida — care se face la casa mortului — slujba înmormântării, parastasele).

\r\n

DIFERENŢA DINTRE IERURGII ŞI TAINE

\r\n

a)       Sfintele taine sunt aşezate de Mântuitorul Iisus, ierurgiile sun aşezate de Biserică;

\r\n

b)     Sfintele taine se săvârşesc numai asupra omului viu, ierurgiile şi asupra celor morţi şi asupra firii înconjurătoare;

\r\n

c)   Prin sfintele taine se împărtăşeşte harul dumnezeiesc sfinţitor, iar prin ierurgii se împărtăşeşte un ajutor dumnezeiesc pentru o mai creştinească vieţuire.

\r\n

d)     Efectul tainelor nu depinde de starea morală a primitorului, pe când efectul ierurgiilor depinde în mod deosebit de starea acestuia.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *