Sfinții Trei Ierarhi

sfintii_trei_ierarhi

\r\n

Pe Ierarhii Lui Hristos și slava Dumnezeirii,\r\npe turnurile credinței și Învățătorii și păzitorii credinței,\r\nsă-i lăudăm o, iubitorilor de praznic,\r\nceată duhovnicească adunând.

\r\n

Cu acest tropar, Biserica ne cheamă astăzi să îi cinstim pe cei Trei mari Învățători ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Să prăznuim, așadar, pomenirea lor, așa cum ei înșiși ne îndeamnă, ,,cu praznic duhovnicesc”.

\r\n

\r\n

A vorbi cineva despre cei Trei Mari Luminători ai lumii este mare îndrăzneală, pentru că prezența lor pe pământ a fost o theofanie, o minune, după cum spune Sfântul Ioan Hrisostom : ,,În tăcere voi cinsti minunea”. La fel și eu spun, că, prin tăcere, aș cinsti cum se cuvine pomenirea lor. Însă, făcând ascultare față de Sanctitatea voastră, voi încerca să spun câteva lucruri din inimă.

\r\n

Sfântul Ioan al Evhaitelor, aducând cuvinte de laudă celor Trei Ierarhi, spune: ,,Căci una este slava celor trei, iar aceasta este Treimea, iar scopul lor este virtutea. Aceștia sunt, după Dumnezeu, binefăcători și păzitori ai sufletelor noastre”.

\r\n

Sfântul Grigorie Teologul, în Cuvântul Apologetic, spune: ,,Nimic nu am dorit mai mult decât să închid ușa simțurilor, să ies din trup și din lume, să mă concentrez asupra mea, să vorbesc cu mine însumi și cu Dumnezeu. Să fiu om adevărat, oglindă a Lui Dumnezeu și a cerurilor, bucurându-mă încă din viața aceasta de nădejdea bunurilor vieții celei veșnice”. Și, cu cât el fugea mai mult de slava lumească, cu atât Dumnezeu îl slăvea mai mult. S-a făcut ascultător voii Lui Dumnezeu, renunțând la liniștea pe care atât de mult o iubea, precum și la relația pe care o avea cu Vasile cel Mare, făcându-se exemplu de grijă pastorală pentru poporul Lui Dumnezeu ce era tulburat de ereziile din vremea sa. Se arată a fi dreptar al credinței și mare teolog, întruchipare a blândeții și învățător al cumpătării. Nu ezită nici o clipă, pentru unitatea și pacea din Biserică, să părăsească tronul patriarhal. Plecând, el se dedică în continuare lucrării pe care o începuse, isihiei, nevoinței, dând mărturie tainică a dragostei Lui Dumnezeu pentru toți.

\r\n

Sfântul Vasile cel Mare, învățător al tuturor și luminător al credinței Ortodoxe, părinte al monahismului și ocrotitor al celor sărmani, a fost, și rămâne, modelul prin excelență al episcopului ortodox. A îndurat calomnieri și fel de fel de nedreptăți. Eparhului Modest, care îl amenința cu moartea, i-a spus: ,,Cât despre moarte, o voi primi cu bucurie, ca pe o binefacere, fiindcă mă va duce aproape de Dumnezeu. Pentru Acela trăiesc, pentru Acela lucrez, pentru Acela voi muri și pe Acela îl doresc, pentru că pe El l-am căutat toată viața”. A trecut la cele veșnice spunând: ,,În mâinile tale îmi dau duhul”. Astfel, Vasile (care se traduce ,,împărat”) a devenit membru al Împărăției Lui Dumnezeu pe care atât de mult a râvnit-o. În acest sens, în Liturghia pe care a alcătuit-o, găsim scris: ,,Pe noi pe toți primește-ne în Împărăția Ta, fii ai luminii făcându-ne, pacea și dragostea Ta dăruindu-ne-o nouă”.

\r\n

Sfântul Ioan Hrisostom, ,,propovăduitorul milostivirii”, ,,ochiul luminat al pocăinței”, așa cum era numit de către contemporanii săi, a fost un ucenic desăvârșit, ce a trăit sub îndrumarea duhovnicească a unui monah sirian timp de patru ani, în ascultare, sărăcie desăvârșită și rugăciune. Mai apoi s-a retras într-o peșteră, trăind singur, avându-l doar pe Dumnezeu aproape, rugându-se și studiind Dumnezeieștile Scripturi. Când a fost chemat să devină patriarh în Împărăteasca Cetate, el a adus cu sine în lume această experiență ascetică și trăia ca om liber între cei morți, departe de cele ale lumii, și, în același timp, fiind alături de cei aflați în suferință, nevoindu-se și ajutând pe cei aflați în nevoi, povățuind, sprijinind, îndrumând la pocăință pe cei păcătoși. Înveșmântat cu acest duh ascetic, a alcătuit Dumnezeiasca Liturghie pe care o săvârșim în fiecare zi ,,pentru toată lumea, pentru Sfânta, Soborniceasca și Apostolica Biserică… pentru iertarea păcatelor, pentru împărtășirea Duhului Sfânt”. După ce a suferit prigoniri, surghiunuri, defăimări, boli și dispreț din partea tuturor, își încheie – mai bine spus, începe – viața sa spunând: ,,Slavă Lui Dumnezeu pentru toate”.

\r\n

Sfinții Trei Ierarhi au luminat și luminează precum  stelele prealuminoase pe bolta Bisericii, cu viața lor, cu cuvântul dar și cu tăcerea lor. Mai întâi de toate, ei au trăit în asceză, studiind, rugându-se, lăsându-se cu totul în mâinile Lui Dumnezeu. Însingurându-se de lume, ei se apropiau și mai mult de oameni. Ei vroiau să trăiască neștiuți, să dispară, ca și cum nu au existat vreodată. Dumnezeu, însă, cel care este Binefăcătorul tuturor, a vrut să-i facă cunoscuți pe vrednicii robii Săi. El îi trimite în lume pentru a păstori poporul Lui Dumnezeu, pe cei tulburați de rătăcirile ereticilor, pe cei împresurați de patimi și de neputințe. Îi trimite să sprijine pe tineri și să-i învețe. Și, deși trăiau în lume, cu mintea ei viețuiau încă în pustie.

\r\n

De ce să ne minunăm mai întâi? De sufletul lor curat? De sfințenia trupului? De viața desăvârșită? De viețuirea netrupească? De prigoane, de primejdii, de moarte?

\r\n

Ei s-au făcut toate pentru toți. Iar Dumnezeu i-a dăruit cu harisme cerești, cu daruri mai presus decât toate bogățiile pământești. Aceștia sunt rugătorii noștri, ai tuturor, la Tronul Ceresc. Mai mult, ei sunt patronii literelor, patronii dascălilor dar și al tuturor celor ce studiază.

\r\n

Sanctitatea voastră, este o mare binecuvântare pentru Biserică, aducerea moaștelor predecesorilor Sfinției Voastre, Grigorie Teologul și Ioan Hrisostom, din Apus în Împărăteasca Cetate, prin grija Sfinției Voastre. Căci astăzi au fost aduse pentru închinare și pentru sfințirea credincioșilor, în biserica patriarhală, împreună cu moaștele Sfântului Vasile cel Mare.

\r\n

Sfântul Vasile cel Mare, în liturghia pe care a alcătuit-o, Îl roagă pe Dumnezeu: ,,Pe prunci hrănește-i, pe cei tineri învață-i”. De aici se văd grija și rugăciunea pe care Biserica o face necontenit pentru cei tineri.

\r\n

Sfântul Cosma Etolianul, un ucenic peste veacuri al celor Trei Ierarhi, spunea: ,,Școala deschide bisericile, școala deschide mănăstirile. La școală învățăm, după puterea înțelegerii noastre, despre Dumnezeu, despre Sfânta Treime, despre Sfinții Îngeri și Arhangheli, dar și despre diavoli. Învățăm ce este raiul, și ce este iadul, ce este păcatul și ce este virtutea. Învățăm despre Botez, despre Mirungere, despre Cununie, despre suflet și despre trup. Dacă nu ar fi fost școala, de unde aș fi știut eu toate acestea ca să vin să vă învăț? Totul învățăm în școală, iar fără școală suntem în întuneric”. Sfântul Cosma vorbește simplu, din experiența personală, dar, în același timp simți că prin el vorbește Dumnezeu, fiindcă îl doare sufletul pentru poporul Lui Dumnezeu, fiindcă îl doare sufletul pentru tineri.

\r\n

Astăzi, în plină criză a moralității, când valorile sunt puse la îndoială – de fapt, când totul este pus la îndoială – și există această aparentă prosperitate și alunecarea cu ușurință spre rău, rugăciunea Bisericii Ortodoxe, ,,Doamne, pe tineri îndrumă-i”, este cât se poate de actuală. Biserica Ortodoxă este matricea duhovnicească unde se dezvoltă și se însuflețește omul, fiindcă Domnul este ajutorul celor neajutorați, Nădejdea celor deznădăjduiți, Mântuitorul celor aflați în suferințe, Doctorul trupurilor și al sufletelor. În Biserică, tânărul, sensibil, obosit de dorințele lumești, de responsabilitatea temelor și a școlii – și, se înțelege, de sfaturile și presiunile pe care cei mari le fac asupra lor – găsește liniște care îi odihnesc sufletul dar și trupul. Aude tainic vocea Domnului care spune: ,,Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”. Simte că încrederea în Dumnezeu îi dă o siguranță absolută. Toată existența sa se umple de lumină, primește dragostea Lui Dumnezeu ,,care dă viață celor morți și îndreaptă pe cei gârboviți”. Simte că primește putere dătătoare de viață, își ridică crucea sa și duce lupta mai departe dând slavă Lui Dumnezeu. În cele din urmă, nereușitele și încercările prin care a trecut devin mari binecuvântări și reușite.

\r\n

În rugăciunea Sfintei Anaforale, Sfântul Ioan Hrisostom spune: ,,Îți mulțumim pentru toate cele știute, și cele neștiute, pentru toate cele văzute și cele nevăzute”. Binefacerile cele nevăzute, pe care nu le cunoaștem, sunt mult mai multe decât cele văzute, și pot fi încercări prin intermediul cărora Dumnezeu ne cercetează”.

\r\n

Un alt ucenic autentic al Sfinților Ierarhi, o floare neveștejită a pustiei atonite, un pedagog desăvârșit al zilelor noastre, fericitul Gheronda Porfirie, care s-a jertfit pe sine pentru a ajuta pe cei împovărați și suferinzi, în special tineri, spunea: ,,Să-l vedem pe Dumnezeu în chipul copiilor, și toată dragostea pentru Dumnezeu s-o dăruim copiilor noștri. Sfințenia părinților este cea mai bună educație pe care o putem da copiilor. Rugându-se și ducând viață în sfințenie, părinții și educatorii îi pot ajuta pe copii la școală. Prin metode omenești nu poți să îndrepți apucăturile rele. Doar cu rugăciunea putem obține rezultatele cele bune. Harul Lui Dumnezeu trebuie să intre în sufletele copiilor și să le schimbe”.

\r\n

Sanctitatea Voastră,

\r\n

Următor făcându-vă Sfinților Ierarhi, ridicați și Sfinția voastră crucea Bisericii Celei Mari, care a supraviețuit de-a lungul veacurilor, ,,nimic având dar pe toate stăpânindu-le”, cu rugăciune, liniște, cu noblețe și foarte multă răbdare, ascultător voii Lui Dumnezeu, trăgându-vă seva duhovnicească din Dumnezeiasca Liturghie, unde Domnul se înjunghie mereu și mereu și se împarte celor ce participă la Cina Împărătească. Prindeți putere apărând credința noastră. Aflați odihnă lucrând pentru ceilalți. Nu este lipsit de importanță faptul că, înainte de a vă începe misiunea de propovăduire a dreptei credințe în lume, ați venit mai întâi la Sfântul Munte, locul prin excelență al rugăciunii și al liniștii, pentru a primi binecuvântarea Maicii Domnului și a vă ruga. Iar acum, când ați intrat în cel de-al treilea deceniu al slujirii patriarhale, iarăși, tot din Grădina Maicii Domnului ați pornit. Cuvintele Sfântului Vasile cel Mare, ,,pe tineri călăuzește-i” este preocuparea Voastră de zi cu zi. Faceți eforturi pentru a fi redeschisă Școala Teologică din Hálki, vă îngrijiți de  Școala Grecească  și de toate instituțiile de învățământ și pentru copiii comunității grecești, și, chiar și pentru Athoniada. Trudiți pentru toți, deopotrivă. Bucuria Voastră este foarte mare atunci când vedeți că vin tineri și tinere să învețe în școlile din Constantinopol. Iar aceștia vă văd ca pe tatăl lor care îi ascultă, le mângâie sufletele, și le aduce mesajul Învierii, al bucuriei ce se revarsă asupra lumii întregi prin asumarea Crucii de către fiecare dintre ei. Le aduceți în suflet lumina ce izvorăște din candela nestinsă din Fanar, lumina Sfintei noastre Tradiții, lumina Ortodoxiei, lumina adevărului evanghelic, pe care cei Trei Sfinți Mari Ierarhi și toți Sfinții Părinți, știuți și neștiuți, ne-au predat-o nouă.

\r\n

Pentru rugăciunile Stăpânului nostru, Doamne Iisuse Hristoase, în pace îndreptează viața noastră, și Împărăției Tale ne învrednicește. Amin!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *