Sinuciderea nu este neapărat rezultatul depresiei

Sinuciderea nu este neapărat rezultatul depresiei. Există multiple motive (nu cauze) pentru care oamenii se sinucid. În ultimă instanță, sinuciderea, așa cum a zis-o și Albert Camus, este un act filozofic, un răspuns dat întrebării dacă viața merită, sau nu, a fi trăită.

Există culturi în care sinuciderea este legată de onoare, cum ar fi sinuciderea la japonezi sau la romani. Acest înțeles al sinuciderii a traversat istoria și a trezit fascinația multora. Între militari sinuciderea era un act frecvent, fără ca ei să fi suferit de depresie. Istoricul Georges Minois, în cartea sa „Istoria sinuciderii”, unde aduce tabele statistice referitoare la sinuciderile consemnate în Europa în ultimele sute de ani, arată că cele mai frecvente cazuri de sinucidere se întîmplau în rîndul purtătorilor de arme. Nu știu în ce măsura sociologia contemporană mai este preocupată de statisctici de acest fel, dar așa stăteau lucrurile. În orice caz, sinuciderile din motive de onoare sînt cele mai frecvente, fie că se întîmplă la militari, fie că sînt cazurile unor elevi care nu au luat nota maximă la școală.
Faptul că astăzi sinuciderile în rîndul adolescenților și tinerilor (adolescența în zilele noastre este în mod artificial prelungită pînă spre vîrsta de 25 de ani), este un fenomen indus prin mijloace culturale: muzică, jocuri, „eroisme” teribile prin care copiii și tinerii sînt atrași în pariuri periculoase comparabile cu ruleta rusească. Sînt cunoscute pariurile mortale de a alerga printre mașini, de a face echilibristică pe blocuri etc. Toate acestea sînt forme ale unei culturi suicidale care, în tot mai multe cazuri, sfîrșesc în actul concret al sinuciderii.
Tatuajele pe față, intervențiile chirurgicale inutile în propriul corp, străpungerea buzelor/obrajilor/nasului cu inele, recurgerea la droguri – toate aceste acte au în ele germenele suicidal.
Există o ierarhie a provocărilor în rîndul generației crescute în internet, provocări în care cea mai tare, mai cool, ultima dacă vreți, este moartea spectaculoasă, sinuciderea.
Din păcate această lume se desfășoară cu o putere demonică tot mai mare, înghițind pe tot mai mulți.
Acolo unde viața nu este înțeleasă ca dar Dumnezeiesc, toate celelalte argumente nu au nici o putere.
ierom. Savatie Bastovoi

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *