Smerenia cea mincinoasă

Smerenia mincinoasă orbeşte omul în aşa hal, că îl sileşte nu numai să creadă că e smerit şi să dea de înţeles celorlalţi că este astfel, ci să o spună deschis propovăduind-o cu mare glas. („Urmarea lui Hristos”, cartea III, cap. 2).

Amarnic îşi bate joc de noi minciuna atunci când, amăgit fiind de ea, o recunoaşte drept adevăr.

Smerenia cea din har este nevăzută, aşa cum nevăzut este şi Dăruitorul ei – Dumnezeu. Ea este acoperită de tăcere, simplitate, nefăţămicie, lipsă de sforţare, libertate.

Smerenia cea mincinoasă poartă întotdeauna un chip prefăcut; prin aceasta, ea se face cunoscută lumii.

Smerenia cea mincinoasă iubeşte scenele; prin aceasta ea amăgeşte şi se amăgeşte. Smerenia lui Hristos este îmbrăcată în haină şi cămaşă (Ioan 19,23), în veşmântul cel mai nemeşteşugit; acoperită de acest veşmânt, ea nu se face cunoscută şi nu este băgată în seamă de oameni.

Smerenia este o chezăşie în inimă, o însuşire sfântă şi fără de nume a acesteia, o deprindere dumnezeiască ce se naşte în suflet, pe nesimţite, din plinirea poruncilor evanghelice. (Preacuviosul Avvă Dorotei, învăţătura a 2-a).

Sfântul Ignatie Briancianinov

Extras din „Despre înșelare”, Ed. Egumenița, Galați, 2010, pag. 113

www.ganduridinieruslim.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.