Socrate şi Antistene

În Evanghelia după Matei găsim următoarele cuvinte: Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Care este în ascuns. Și Tatăl tău Care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie.

E vremea Postului, vremea pocăinţei. Trebuie să nu uităm un lucru. Nu ajungem smeriţi îmbrăcându-ne neglijent, sau mai exact în zdrenţe, nu devenim plăcuţi lui Dumnezeu afişând o figură posomorâtă sau punân­du-ne cenuşă în cap. Nu. Ceea ce Hristos vrea să ne spună în Evanghelie este aceasta: să ascundem smerenia noastră prin hainele noastre, prin faţa senină, spălată, şi capul uns. Doar atunci, Tatăl, Care vede în ascuns, ne va răsplăti.

Pilda de astăzi are un mesaj simplu, dar profund. Nu haina ne face obligatoriu smeriţi, şi o smerenie ostentativă ascunde de fapt nimic altceva decât mândrie.

Ne aflăm în Grecia antică, cu cinci secole înainte de Hristos. Atena avea la vremea aceea mai multe şcoli de filosofi, între care cei mai vestiţi erau cinicii şi sofiştii. Deasupra lor se afla Socrate. Ambele tabere erau împotriva lui şi-l invidiau pentru moderaţia, calmul şi echilibrul său.

A rămas memorabilă confruntarea dintre Socrate şi Antistene, un filosof cinic, elev al lui Gorgias, Hipias şi Prodicos. Odată, pe când mergea prin piaţă, Socrate a fost mustrat de Antistene pentru faptul că propovăduieşte virtutea, dar nu o arată prin viaţa şi portul său. Antistene era îmbrăcat în zdrenţe, iar Socrate modest, atât din cauza sărăciei, dar şi a simplităţii sale, nu era niciodată văzut afişând o neglijenţă vestimentară.

Atunci când Antistene l-a înfruntat, Socrate i-a spus doar atât: „Mândria ta mă priveşte prin găurile hainei pe care o porţi.”

 Să luăm aminte. Când vrem să dobândim smerenia etalând-o, de fapt, o pierdem. Cuvintele lui Socrate, ca şi cele ale lui Hristos pe care le-aţi auzit la început, avertizează că nu trebuie să facem din smerenie, din virtute în general un spectacol, o exhibiţie.

A fi şi a părea sunt două lucruri total diferite, ba chiar opuse. Depinde de noi ce dorim să alegem.

Augustin Păunoiu

Sursa: ziarullumina.ro