“SOLUȚIA ACESTOR VREMURI TOT MAI GRELE este soluția orbului din Ierihon: „DOAMNE, MILUIEȘTE-MĂ! Doamne, ajută-mă! DOAMNE, NU MĂ LĂSA!”.

Dăm slavă Preamilostivului Dumnezeu și în mod deosebit ne folosim și astăzi de cuvântul Sfântului Cuvios Macarie cel Mare, pe care l-am citit în aceste zile din Pateric. Ne aducem aminte că atunci când Sfântul Cuvios Macarie cel Mare a fost întrebat de ucenici cum să se roage, el i-a povățuit, spunându-le să nu rostească multe cuvinte, ci să spună neîncetat: „Doamne, precum voiești și precum știi, miluiește!”Iar la vreme de ispită să spună cu stăruință: „Doamne ajută-mă!”

Iată, Sfântul Cuvios Macarie cel Mare cu siguranță că s-a inspirat din rugăciunea stăruitoare a orbului din Ierihon, despre care am auzit astăzi în pericopa evanghelică după Luca (18, 35-43), citită la Dumnezeiasca Liturghie, care cerea cu multă osârdie, cu multă stăruință mila lui Dumnezeu. Iată, noi folosim această rugăciune scurtă a Sfântului Cuvios Macarie cel Mare neîncetat în salutul nostru creștinesc, când spunem: Doamne, ajută! Acest salut-rugăciune al românilor este inspirat din rugăciunea Sfântului Cuvios Macarie cel Mare, care îi întărea pe frați în vreme de ispită îndemnându-i să ceară mila lui Dumnezeu și să spună: Doamne, ajută-mă!

Orbul din Ierihon care a fost vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos cu multă osârdie a cerut mila Celui Preaînalt. Acest orb era foarte sărac, era cerșetor. Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu ne spune că acesta se numea Bartimeu, de fapt, era un patronimic (numele tatălui), Bartimeu însemnând fiul lui Timeu. Orbul, auzind că Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierihon, încredințat că Domnul este aproape de el, a strigat zicând: „Iisuse, Fiul lui David, fie-ți milă de mine!”, iar cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, însă el cu mult mai mult striga: „Fiule al lui David, fie-ți milă de mine!” Oprindu-se Iisus a poruncit să îl aducă la El și l-a întrebat: „Ce voiești să-ți fac?” Iar orbul a zis: „Doamne, să văd!” (Luca 18, 37-41).

În Diatessaronul din secolul al II-lea, a lui Tatian, în care au fost adunate mai multe pasaje evanghelice, ni se spune că atunci când Domnul l-a întrebat pe orbul din Ierihon: ce să-ți fac?, acesta ar fi zis, mai concret: „Doamne, să Te văd!”. Ce dor mai mare poate avea un om decât să vadă fața lui Iisus, să se bucure de lumina feței Sale, să se împărtășească din lumina cea pururea fiitoare. Așadar, orbul cu multă credință I-a cerut Domnului tămăduirea ca să Îl poată vedea, să poată să se împărtășească din lumina feței Sale, și Iisus i-a zis: „Vezi, credința ta te-a mântuit!” și îndată orbul a văzut și mergea după El slăvind pe Dumnezeu, și tot poporul care a văzut această minune a dat laudă lui Dumnezeu. (Luca 18, 42-43).

Preaiubiții mei, și noi asemenea orbului din Ierihon deseori simțim, mai mult sau mai puțin lămurit, prezența Domnului lângă noi. Îi intuim mila. Îi intuim prezența. Iar atunci când simțim cum ne atinge aripa pocăinței, cum ni se frânge câtuși de puțin inima, să nu rămânem indiferenți și să nu stăm nepăsători, ci să strigăm către Dumnezeu asemenea orbului vindecat în cetatea Ierihonului, zicând: „Doamne, miluiește-ne! Doamne, ajută-ne! Doamne nu ne lăsa!”. Să nu lăsăm clipa în care am întrezărit veșnicia să treacă pe lângă noi. Să nu lăsăm această cercetare a inimii să treacă degeaba.

Așadar, iubite frate, fii stăruitor! Iubită soră, fii insistentă! Haideți să-L „batem la cap” pe Dumnezeu, fiindcă El este singurul care nu Se supără atunci când insistăm, ci Se bucură când reușim să spargem zidul de necredință și de răceală care ne desparte de El. Însă, te previn frate și soră, că atunci când vei striga către Domnul, când vei cere mila Lui, când te vei ruga Lui, mulțime de gânduri și de voci te vor certa și îți vor cere să încetezi. Un război lăuntric și din afară se va ridica împotriva ta. Că ai altceva mult mai urgent de făcut, că poate nu te ascultă Dumnezeu, că rugăciunea ta o faci nepotrivit, că nu e cazul să te rogi și multe altele.

Însă, iubite frate și iubită soră, să nu deznădăjduiești, ci strigă către Domnul și El te va auzi! El nu te va trece niciodată cu vederea! Ce faci atunci, iubite frate și iubită soră, când mii și mii de griji, de frici, de false priorități se vor înghesui în mintea ta și în inima ta ca să stingă acea scânteie de cer care a răsărit în întuneric, nu care cumva să fie lumină în sufletul tău?

Iată, trăim vremuri grele, tot mai grele. Care este soluția acestora? Soluția acestora este soluția orbului din Ierihon: „Doamne, miluiește-mă! Doamne, ajută-mă! Doamne nu mă lăsa!”. Orice altă soluție este o falsă soluție. Așadar, strigă către Domnul, cere mila Lui cea bogată, iubite frate, iubită soră! Strigă-L și te va auzi! Roagă-L și te va milui! Cere-I și te va tămădui! Nu băga în seamă această gălăgie infernală din jurul tău. Nu băga în seamă, așa cum nu a băgat în seamă nici orbul din Ierihon mulțimile care îl certau și îi cereau să tacă. Nu te descuraja, iubite frate și iubită soră, și nu-i asculta pe cei din jurul tău care îți cer să taci, care vor să amuțească glasul conștiinței tale și să amorțească zvâcnetul inimii tale la vederea Domnului și Dumnezeului tău.

Ridică-ți ochii către cer, ridică-ți inima către cer, iubite frate și iubită soră, și nu-i lua în seamă pe cei care vor să te deturneze de la Iisus, ci strigă asemenea orbului din Ierihon vindecat de Mântuitorul: „Doamne, miluiește-mă! Doamne voiesc să Te văd în lumina slavei Împărăției Tale”. Amin!”

PS Macarie Dragoi

www.cuvantul-ortodox.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.