Un copil fără părinți se cheamă orfan, o soție fără soț se cheamă văduvă, un soț fără soție se cheamă văduv. Dar un părinte care și-a pierdut copilul nu are nume…

Să nu râdeți niciodată de copiii bolnavi, boala lor nu este plata păcatelor părinților, ci este semnul biruinței lui Hristos. Mergeți înainte, iubiți-vă copiii, rușinați-vă doar de atât: că ceilalți nu înțeleg cât este de greu…

Nimic nu-i mai onorant decât o familie care-și duce crucea suferinței copilului lor până înaintea lui Hristos. Hristos e odihna noastră! Am văzut părinți zdrobiți. Un copil fără părinți se cheamă orfan, o soție fără soț se cheamă văduvă, un soț fără soție se cheamă văduv. Dar un părinte care și-a pierdut copilul nu are nume… este asemenea Tatălui din Ceruri, Care L-a dat pe Hristos pentru lume.

Copiii ne sunt dați de Dumnezeu oricum cu împrumut. Ei sunt ai lui Hristos. Nu-l puteți înlocui pe Hristos în convertirea lui.

Tot ce putem noi face este să asistăm cu demnitate, cu motoarele pornite, la întoarcerea copilului nostru, indiferent unde merge. Să știți că s-ar putea ca nu tot ceea ce credeți dumneavoastră, să fie credință. Copiii nu pot fi sufocați cu biserica și nici noi nu putem fi. Și pe preoți ne sufocați uneori, noi nu suntem pompă de benzină, suntem niște oameni, putem da cât avem.

Iubiți-i, copiii trebuie iubiți, trebuie să fie încurajați, trebuie să li se spună: indiferent de ce ți se întâmplă, eu sunt lângă tine.

Părintele Constantin Necula

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *