UN OM FERICIT

1970767_351427445060751_5057182776657008962_n

\r\n

Auzit-am că, pe vremuri,\r\nDumnezeu ar fi dorit\r\nCa să afle, printr-un înger,\r\nDacă omu-i fericit!

\r\n

\r\n\r\n

\r\n

                                                              Merse îngerul pe cale \r\n                                                          Lumea-ntreaga colindînd, \r\n                                                         Când la deal şi când la vale, \r\n                                                            Pe creştini tot întrebînd

\r\n

\r\n

\r\n

Unul zise – Cum pot oare \r\nFericit să mă numesc? \r\nSă îmi fie cu iertare, \r\nNu vezi cât de mult trudesc?!

\r\n

Altul zise cu durere: \r\n– Eu aş fi, dar ce să fac, \r\nFiindcă banii-s la putere, \r\nIar eu sunt un om sărac!

\r\n

Unul spuse cu mândrie : \r\n– Eu am bani, ce pot să zic? \r\nAm destulă avuţie, \r\nNu duc lipsă de nimic!

\r\n

Însă fericit aş spune \r\nCă nu pot să mă numesc, \r\nFiindcă n-am copii pe lume \r\nŞi încep să-mbătrânesc.

\r\n

Altul strigă cu ocară: \r\n– O, ce fericit aş fi, \r\nDacă n-aş avea povară \r\nO mulţime de copii!

\r\n

Nu am ce le da la masă, \r\nTare mult mă chinuesc, \r\nCum pot oare cu-aşa casă \r\nFericit să mă numesc!

\r\n

Când pe altul îl întreabă: \r\n– Tu eşti fericit, ori ba? \r\nDând din cap, el spune-n grabă \r\n– Hm! nu prea mult, măria-ta!

\r\n

– Dar de ce? Ce îţi lipseşte? \r\nZise îngerul suav, \r\nAş trăi împărăteşte, \r\nDar sunt trist, că sunt bolnav!

\r\n

Am umblat prin lumea-ntreagă \r\nPe la doctori, dar n-am leac \r\nSunt slăbit şi fără vlagă \r\nŞi nu ştiu ce să mai fac!

\r\n

Şi cuprins de întristare, \r\nÎngerul plecă mâhnit, \r\nCă în lumea asta mare \r\nNici un om nu-i fericit!

\r\n

Tot aşa cârteau creştinii, \r\nOrşiunde întreba, \r\nApăsând mai tare spinii \r\nDomnului pe fruntea Sa.

\r\n

Şi cu fiece răspuns, \r\nPas cu pas Îl aduceau, \r\nSpre Golgota, în ascuns \r\nŞi pe Cruce-L răstigneau!

\r\n

Merse îngerul ce merse \r\nPână când a întîlnit \r\nUn om ce sudoarea-şi şterse \r\nDe pe chipul său trudit

\r\n

– Omule, te văd muncind \r\nŞi esti mult prea obosit, \r\nZiua toată robotind, \r\nSpune-mi: tu eşti fericit?

\r\n

Omul se-ndreptă de spate \r\nŞi, privindu-l pe străin \r\nÎi spuse cu bunătate: \r\nFericit sunt pe deplin!

\r\n

Îngerul sări deodată \r\nIscodindu-l înadins: \r\nCasa ta-i dărăpănată, \r\nFocu-n vatră ţi s-a stins.

\r\n

Ai copii prea mulţi, se pare \r\nŞi cu greu îi creşti pe toţi, \r\nNu ai bani pentru mâncare, \r\nŞi eşti fericit, socoţi?

\r\n

Eu nu te cunosc, străine! \r\nŞi nu ştiu de unde vii \r\nDar, de vrei rămâi la mine \r\nPână mîine-n zori de zi.

\r\n

Iat-acum se face seară, \r\nNu-i bine să mergi pe drum, \r\nCă sunt oameni răi pe-afară \r\nŞi flămând vei fi oricum.

\r\n

Nu am bani, nu am avere, \r\nNu am casa un palat, \r\nAm în schimb, o mângâiere, \r\nCă am sufletul curat.

\r\n

Casa mea dărăpănată, \r\nCu căldură te-o primi, \r\nChiar de focu-i stins în vatră, \r\nOm mânca ce s-o găsi.

\r\n

Şi cu toţii stînd la masă \r\nDomnului I-am mulţumi, \r\nCă spre noi mereu revarsă \r\nUn noian de bucurii.

\r\n

Să fii fericit în lume \r\nDacă vrei, nu e prea greu, \r\nCă averea mea, vezi bine, \r\nE doar Bunul Dumnezeu.

\r\n

El îmi dă mereu putere, \r\nEl mă iartă când greşesc, \r\nEl mi-alină orice durere, \r\nEl m-ajută să trăiesc.

\r\n

Cine are-aşa avere \r\nAre tot ce şi-a dorit, \r\nAre-n suflet mângîiere \r\nŞi e-n viaţă fericit!

\r\n

Am copii pe lîngă casă, \r\nAm pământ să-l pot munci, \r\nAm nevastă credincioasă, \r\nFericit de ce n-aş fi?

\r\n

Îngerul să-i spună taina \r\nAr fi vrut, dar ce folos? \r\nSe vedea că poartă haina \r\nDăruită de Hristos!

\r\n

Bucuros, el se întoarse \r\nŞi zbură spre cer grăbit, \r\nFiindcă, în sfârşit aflase, \r\nUn om care-i fericit.

\r\n

Auzind Domnul îndată \r\nLe dădu creştinilor \r\nPedeapsa meritată \r\nPentru necredinţa lor.

\r\n

Numai cel ce nu cârtise \r\nFericit în veci va fi, \r\nCă, din toţi, doar el primise \r\nDarul, de-a se mântui

\r\n

Cine are-nţelepciune \r\nSă priceapă, n-ar fi greu: \r\nFericirea nu e-n lume, \r\nCi e doar în Dumnezeu!!!

\r\n

Dac-am fi, din întîmplare, \r\nÎntrebaţi şi noi cândva, \r\nConştiinţa noastră oare \r\nCe-ar răspunde? NU sau DA?!

\r\n\r\n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *