UN RECUNOSCĂTOR ADEVĂRAT!

milostenie

\r\n

La Roma, un tânăr bogat suferise de o boală grea și apoi se făcuse bine. Când ieși pentru prima dată afară, în grădină, se simți ca născut din nou și,plin de bucurie, lăudă pe Dumnezeu cu glas tare. Întorcându-și fața spre cer, el spuse:

\r\n

\r\n

,,O, Prea Bunule Părinte, dacă ar putea vreun om să-Ți răsplătească pentru ceva, cu câtă plăcere aș voi șă-Ți dau toate avuțiile mele!”

\r\n

Aceste cuvinte le auzi Ion, numit Ciobanul, și zise tânărului bogat:

\r\n

-De sus vine darul cel bun. Într-acolo nu poți trimite nimic. Haide, vino după mine.

\r\n

Tânărul urmă pe moșneagul cel credincios și ajunseră într-o colibă întunecoasă. Acolo găsiră o grozavă sărăcie și suferință. Tatăl zăcea bolnav, mama se văita, iar copiii erau goi și plângeau pentru o bucată de pâine.

\r\n

Tânărul se înspăimântă. Ion însă spuse:

\r\n

-Iată aici un altar pentru jertfa ta! Iată pe frații Domnului și locțiitorii Săi!

\r\n

Tânărul își deschise larg mâna asupra lor, le dădu din plin, și îngriji de bolnav. Iar sărmanii miluiți îl binecuvântară și-l socotiră un înger a lui Dumnezeu.

\r\n

Ion zâmbi și zise:

\r\n

-Așadar, îndreaptă-ți privirile recunoscătoare întâi către cer, și apoi spre pământ.

\r\n

Oare câți bolnavi se vindecă de boli grele și uită apoi să mulțumească Domnului pentru binele primit!?

\r\n

Sursa: http://www.catehetica.ro/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *