Viaţa creştină lângă un beţiv

\r\n

Beţia este un duh necurat care îi cuprinde nu doar pe cei săraci şi neînvăţaţi, după cum s-ar putea crede, ci şi pe cei bogaţi şi intelectuali. Duhul necurat al beţiei îi vînează pe mulţi, indiferent de haina pe care o îmbracă: unii se îmbată din pricina unor necazuri, alţii se îmbată în urma unor realizari, iar alţii se îmbată pur şi simplu, din poftă.

\r\n\r\n

\r\n\r\n

\r\n

Toată lumea îi priveşte şi îi sfătuieşte pe cei dependenţi de alcool (beţivi), uitînd aproape cu desăvîrşire de cei care trăiesc lîngă aceia, şi anume de familia îndurerată şi de prietenii întristaţi. Sunt de părere că mai ales cei care trăiesc alături de un beţiv au nevoie de sprijin, ca unii care rămîn treji şi atunci cînd cel din urmă este amorţit de băutură.

\r\n

Viaţa creştină lîngă un beţiv

\r\n

În alcool îşi caută „refugiul” toţi aceia care nu ştiu pentru ce trăiesc. Chiar dacă nu au nici o sansă să găsească în alcool ceea ce caută, ei se vor îmbata vreme îndelungată sau chiar toată viaţa. Astfel, cei care nu sunt luptaţi de duhul beţiei au datoria de a arăta din nou beţivilor frumuseţea vieţii şi rostul de a trăi alături de cei dragi; pentru aceasta însă este nevoie de o răstignire a propriilor păcate pe crucea iubirii de semeni a lui Hristos.

\r\n

A trăi în Hristos înseamna a întelege foarte bine realităţile duhovniceşti din jurul nostru, precum: diavolul, ispita, patima, întunecarea minţii, aparenta libertate a omului pătimaş / credinţa, nădejdea, dragostea, smerenia, harul lui Dumnezeu, tămăduirea, mîntuirea, judecata de apoi şi viaţa veşnică. Astfel de creştini fiind, cînd suntem îndemnaţi „să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrînări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă” (Romani 13, 13), suntem datori a nu îl osîndi pe beţivul de lîngă noi, ca pe unul care „umblă necuviincios”, ci a-l vedea aruncat de diavol în temniţa beţiei.

\r\n

Odată, aflînd că o femeie are un bărbat beţiv, care o supăra mult, un părinte duhovnic a exclamat: „Bucură-te, femeie, că tu ai acasă un bolnav pe care mulţi îl caută îndelung spre a-l îngriji şi spre a-l răbda.” Abia atunci mi-am dat seama de comoara care se poate ascunde în rabdarea şi îngrijirea cu iubire a unui beţiv, indiferent de comportamentul lui (violent, batjocoritor etc).

\r\n

A nu-l dispreţui pe beţiv este începutul tămăduirii aceluia şi al mîntuirii noastre. Mai mult, nici măcar băutura nu trebuie urîta, ca şi cum ar fi în stăpînirea diavolului. Sfîntul Vasile cel Mare spune că „întrebuinţarea cu masură a vinului este sănătate, iar abuzul este vătămare”. Astfel, deoarece nu întrebuinţarea alcoolului pricinuieşte beţia, ci necumpătarea celui care îl bea, se cade a nu arunca vina pe băutura. Cînd ne tăiem, aruncăm cu manie cuţitul, însă nu acela este de vină pentru tăietura dureroasă, ci neatenţia noastră şi lipsa de grijă. Tot aşa, cînd îl vedem beat pe cel drag nouă, nu se cade a urî băutura sau industria băuturilor alcoolice, ci păcatele, care dau voie duhului necurat al băuturii să pună stăpînire pe om.

\r\n

Cu un om beţiv nu se poate vorbi în nici un caz atunci cînd este beat. Dintr-un cuvînt al Sfîntului Dimitrie al Rostovului reiese că duhul necurat al beţiei aduce cu sine nouă plăgi, după cum urmează: întunecarea minţii (nebunie), neruşinarea (vorbe de ruşine), nepăzirea tainei, atîţaţarea poftei trupeşti (desfrînare), mînia (cearta şi bătaia), pierderea sănătăţii (boli), pierderea avuţiei (sărăcie), pierderea mîntuirii şi muncirea veşnică a sufletului. În aceste condiţii, nici o discuţie cu cel beat nu poate aduce roade bune.

\r\n

Dacă cel care se îmbată este creştin şi recunoaşte că are această patimă, cu el se poate vorbi cînd este treaz; dacă nu este creştin, cu el nu se poate vorbi decît în virtutea dragostei pe care ne-o poartă; dacă duhul necurat al beţiei a slăbit dragostea şi respectul reciproc, cu cel beţiv nu se mai poate vorbi sub nici o formă despre patima lui.

\r\n

Adesea, iubitorul de alcool se pustieşte pe sine de orice altă iubire, drept pentru care singură legătura pe care o mai putem avea cu el rămîne rugăciunea din inimă pentru tămăduirea lui. Apoi, şezînd la rugăciune, trebuie sa credem cu tarie ca nu omul îl tămăduieşte pe beţiv, ci numai Dumnezeu, singurul care poate alunga definitiv duhul necurat al beţiei; rudele, prietenii, preotul şi medicul pot numai să se facă unelte slujitoare ale iubirii lui Dumnezeu.

\r\n

Prin post şi rugăciune cu răbdare din partea celor ce sunt încă în fire se biruiesc toate lucrările necurate ale diavolului, iar nu prin cuvinte şi mustrări adresate celor ieşiţi din fire (beţivilor). Hristos, fără de păcat fiind, a răbdat toate pentru noi, iar noi, păcătoşi fiind, ne plîngem în loc să răbdăm toate pentru însăşi păcatele noastre. Fără a ne jertfi pe noi înşine în faţa celui de lîngă noi, nu îl putem vindeca pe acela de neputinţele sale, de orbire sufletească şi de beţie.

\r\n

Adevărata dragoste şi durere pentru căderile aproapelui este despătimirea proprie. Doar schimbîndu-ne noi însine, putem schimba şi lucrurile în jurul nostru; doar lucrînd cele ale lui Dumnezeu putem să vindecăm patimile soţiei, ale soţului, ale mamei, ale copilului, ale vecinului ori ale prietenului. Dacă noi înşine nu putem scăpa de anumite patimi, zilnic luptînd cu ele, darămite cel de lîngă noi, care adesea nici nu mai are puterea de a vedea şi de a lupta.

\r\n

Dacă trăind cu adevărat în Hristos si în Duhul Sfînt, vom suferi din toata inima pentru cel beţiv şi ne vom ruga pentru el, despre care Sfîntul Apostol Pavel spune că nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu: „Nu vă amăgiţi, nici sodomenii, nici furii, nici iubitorii de argint, nici beţivii, nici bîrfitorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu!” (I Corinteni 6, 9-10).

\r\n

Să ne doară şi să simţim mila faţă de cel cuprins de beţie, iar nu repulsie, dezgust sau dispreţ, iar cînd auzim cuvantul „Nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul” (Efeseni 5, 18), să ne întrebăm dacă noi suntem cumva „plini de Duhul”.

\r\n

Teodor Danalache

\r\n\r\n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *