Virtutea răbdării

În veacul vitezei și a accelerației sporinde omul dorește ca totul din viața lui să se săvârșească cât mai repede și mai ușor, fără a depune mari eforturi. Dacă însă ceva nu merge bine, de obicei omul modern scufundat în facilitățile progresului tehnico-științific caută cauza insatisfacției sale în alți oameni, în lucrurile înconjurătoare dar nicidecum nu se vede pe sine în calitate de cauză a propriei nefericiri.

\r\n

Cât de repede omul zilelor noastre se poate crede nefericit. Dacă nu merge ceva exact cum și-a planificat, atunci gata! El se consideră cel mai nefericit. Dar ce este fericirea? Fericirea este un lucru diferit pentru diferiți oameni, totuși pe toți îi unește o lege comună a fericirii. Și anume adevărata fericire este să știi adevărul absolut, sau cum spuneau latinii  veritatis  („истина” – rus.), nu adevărul comun („veritas” – lat., „правда” – rus.). Deasemenea, un lucru esențial pentru fericire este libertatea absolută, de patimi, vicii, influențe străine. În fine pentru desăvârșirea fericirii este nevoie de putința de a iubi pe toți oamenii adevărat, jertfelnic și fără interes. Toate aceste „chei” ale fericirii acționează împreună, mergâng mână în mână și fiind interdependente. Nu este un lucru ușor să le obții, ba mai mult, este foarte greu, dar dacă un om cu adevărat, în toată sinceritatea lui vrea ca să guste din plenitudinea fericirii, el trebuie să cunoască adevărul, și nu oricare, ci Adevărul scris cu majusculă. Această cunoștință a Adevărului îl face pe om liber, căci cine este Adevărul (atenție! Nu Ce este adevărul întreb, așa cum a făcut Pilat în fața lui Hristos)? Ci anume Cine? Însuși Mântuitorul ne spune „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14,6) Deci Însuși Dumnezeu este adevărul absolut, iar cunoașterea lui Dumnezeu oferă libertatea deplină după cum El Însuși spune: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; și veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”(Ioan 8,31-32) La fel, cunoașterea lui Dumnezeu și libertatea întru El poate dărui omului iubirea nefățarnică și jertfelnică față de toți oamenii: „întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Ioan 13,35)

\r\n

Toate aceste „secrete” ale fericirii omului se pot dobândi ușor, dar sunt înțelese și trăite de foarte puțini pentru că pentru aceasta este nevoie de multă RĂBDARE. Este valabil pentru toate cele trei aspecte: cunoașterea lui Dumnezeu, libertatea deplină și iubirea față de toți. Tocmai din această cauză majoritatea oemnilor sunt nefericiți, pentru că nu au răbdare de a parcurge calea spre fericire. După cum am mai menționat cu alte prilejuri, majoritatea nu înțeleg că drumul spre Înviere trece prin Golgota sau Răstignire.

\r\n

Este foarte important de menționat că în Ortodoxie este o regulă de aur legată de răbdare, aceasta trebuie să ne fie mereu în inimă: Nu eu rabd pe alții, ci alții mă rabdă pe mine. Această regulă este un remediu excelent pentru diverse răni ale sufletului, de exemplu pentru mândrie, evlavia necumpătată, părerea de sine și altele asemenea. În momentul în care ni se va părea că răbdarea noastră ajunge la limită, să ne amintim de această regulă. Să ne gândim cât ne rabdă pe noi Dumnezeu, câte ne iartă, cât de nevrednici suntem de a primi darurile Lui. Să ne amintim cât a răbdat Mântuitorul nostru în viața pământească, ocară, defăimare, batjocură, necredință, hulă, răstignire și moarte umilitoare. Să mergem cu gândul la Sfinții lui Dumnezeu, să vedem cât de mult au suferit ei pentru Hristos și pentru iubirea aproapelui. Despre aceasta ne vorbesc sinaxarele, din care strigă viețile Apostolilor, a milioane de Mucenici, Cuvioși și Sfinți bineplăcuți lui Dumnezeu. Apoi să ne aducem aminte câtă răutate am săvârșit celor din jur, dar și de câtă răbdare au dat dovadă ei față de noi. Toate aceste ne vor umili, ne vor stinge mânia, mândria și părerea de sine, vom vedea că răbdarea noastră este praf și pulbere și cel mai probabil vom exclama: nu eu rabd, ci pe mine mă rabdă!

\r\n

Răbdarea este un dar al lui Dumnezeu, este adevărat, totuși acest dar nu vine dacă nu îl cerem, dacă nu înmulțim puținul care îl avem prin contribuția noastră. Căci dacă vom da dovadă măcar de puțină răbdare și vom cere de la Dumnezeu ca să o sporească, Domnul ne va dărui mai mult, Cel Care pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește.

\r\n

Să nu credem că dacă am obținut un pic de răbdare am ajuns la desăvârșire, căci mântuirea este câștigată de cel ce va primi în natura sa răbdare, o va face firească și proprie lui, astfel se înțelegea cuvântul Mântuitorului: „cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.” (Matei 10,22) În acest sens o filă din Pateric povestește că un călugăr mergând la un râu după apă a văzut un rac întors pe spate care se chinuia și nu putea ajunge la apă, monahul luându-l la întors, dar în acea clipă a fost înțepat de rac, apoi acesta s-a dus în apă. Puțin mai târziu același rac ieșind din râu iarăși se întoarce pe spate, iar călugărul iarăși îi ajută, dar din nou este înțepat, situația se repetă de multe ori, până când racul nu a mai ieșit din apă. Astfel ar trebuie să fie toți creștinii precum este călugărul din Pateric, la răutatea și nerecunoștința lumii să răspundem cu multă răbdare și iubire.

\r\n

În sinaxarul celor 40 de Mucenici din Sevastia se amintește de un ostaș care nu a avut răbdare până la sfârșit, iubind mai mult viața pământească, a refuzat mucenicia, dar a pierdut mântuirea. Astfel de aici avem iarăși de învățat că răbdarea trebuie să ne însoțească pe noi creștinii până la ultima suflare, dacă ne dorim veșnicia alături de Dumnezeu.

\r\n

Domnul noastru Iisus Hristos este exemplu de răbdare și nerăutate prin excelență. La toate răutățile îndreptate împotriva Lui, răspundea cu răbdare, dovada este rugăciunea de iertare Domnului de pe Cruce pentru cei ce L-au răstignit. Așadar să îndrăznim să biruim lumea, să ne detașăm de valorile lumii de azi, care majoritatea sunt ucigătoare de suflet, să ne înarmăm cu răbdare, armă prin care cucerim lumea pentru Hristos, spre mântuirea ei și a noastră a credincioșilor.

\r\n

Diacon Mihail TIHONOV

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *