Un creştin credincios, se ruga într-o zi: „Vino, Doamne Iisuse, măcar odată în casa mea! … ” Noaptea următoare, în vedenie de vis, Domnul i-a spus: „Voi veni mâine în casa ta!”
\r\n
Credinciosul s-a apucat a doua zi dimineaţa să-şi pregătească locuinţa în aşteptarea Domnului. A curăţit peste tot, a făcut bucate alese – toate, ca pentru un oaspete atât de mare şi de drag.
\r\n
Şi, – s-a pus să aştepte. Afară era frig şi ninsoare. Pe la prânz, iată că în dreptul casei lui, s-a arătat un drumeţ bolnav şi flămând. Creştinul l-a primit, i-a dat de mâncare şi l-a îngrijit. Acela, a plecat pe urmă…
\r\n
Peste puţin, alt călător s-a ivit: o femeie văduvă, sărmană, care neavând de mâncare pentru cei trei copii ai ei, cerşea din casă în casă. Omul a primit-o şi pe ea, a ospătat-o şi a încărcat-o de daruri pentru copii. Pe urmă, a plecat şi ea…
\r\n
Spre seară, s-a arătat alt călător: era un biet creştin, care, din dragoste pentru Domnul, mergea prin sate şi vindea cărticele sfinte. Era îngheţat şi flămând. Şi l-a primit, găzduindu-l peste noapte.
\r\n
Aproape de a se culca, omul nostru a zis, cu mâhnire, rugându-se: „Doamne, Te-am aşteptat şi n-ai venit! Dar când a adormit, Domnul i s-a arătat în lumină de aur şi i-a zis: „Fiul meu şi copile, ieri te-am vizitat de trei ori. Şi văduva necăjită, şi drumeţul cu cărţi sfinte, Eu eram”.
\r\n
A doua zi credinciosul a mulţumit lui Iisus, şi L-a rugat să vină cât de des la el.
