Cimitirul din liceu

Liceu,-cimitir/Al tineretii mele –                                                     Pedanti profesori /Si examene grele                                                                       George Bacovia

\r\n

 Dacă în vremea lui Bacovia, pe elevii ultrasensibili îi ucideau doar profesorii pedanţi şi examenele grele, astăzi, sufletele tinerilor sunt asasinate în closet şi în tufele din jurul liceului. De acolo grăbesc spre clase când sună, fete cu şerveţele de unică folosinţă la gură: nu ca să-şi şteargă un ruj excesiv, ci urmele păcatului. Băieţi cu feţe palide şi ochi aburi ţi, trag tare de mânecile parcă prea scurte: ca să nu se vadă găurile din venă. Alţii îşi tot trag nasul ca şi cum ar fi răciţi: “praful” încă le gâdilă nările … Cineva trage zgomotos apa şi întreaga scenă intră în vârtejul în care tinereţea-de-unică-folosinţă se amestecă printre seringi, chiştoace, prezervative şi flegme … Peste care cade brusc sunetul sec al unei uşi trântite.

\r\n

Dar povestea nu se termină aici …

\r\n

Tinerii aceştia care se întorc în clase sunt suflete moarte … Clasele sunt adevărate cimitire: în bănci stau, mimând atenţia elevi, şi în elevi, săpând în tăcere tuneluri spre iad, demoni … De aceea influenţa pe care ei o au asupra celorlalţi este uluitoare: nu sunt curve şi drogaţi, rataţi şi gunoaie, ci lideri de opinie, suflete libere, tipi şi tipe cool, marfă, trendy, băieţi-de-băieţi şi fete-de-fete. Prin priviri, cuvinte, ţoale şi gesturi, induc în ceilalţi vraja adolescenţei rebele, nonconformiste… E o iniţiere demonică camuflată în modă şi stil… Dau nume strălucitoare vechilor păcate şi se mint cu ele … Până nu mai ştiu deloc cine sunt …. Pot să se legitimeze în faţa unui poliţist, dar nu în faţa oglinzii … Căci ce pot vedea acolo?

\r\n

Ia să stăm o clipă virtuală în faţa oglinzii eu J., colega mea, pe care o cunosc bine … Dacă., îşi priveşte gura, ce poate să-şi amintească? Tot atât cât şi-ar putea aminti un pisoar … Dacă îşi priveşte ochii, spun ,”dacă” pentru că cei ca ea evită să se priveastă în ochi … oricât de fardaţi şi aburiţi şi “sparţi” ar fi, nu pot ascunde adevărul … De fapt,  faţa ei e o filă de roman erotic, o istorie infernală, o mutilare a tinereţii … Deşi,  încă arată bine, e foarte frumoasă şi încă se mai fluieră după ea, încă mai este invitată în boscheti …

\r\n

Scanat cu o inimă curată, un liceu e un cimitir al tinerilor, iar clasele nişte gropi comune… Şi nimic din orarul lor nu-i poate invia … Căci Hristos n- are voie să predea în liceu … Şi El e singurul Care ar scoate din ei demonii, le-ar spăla feţele şi inimile de tot trecutul şi i-ar învăţa, cu blândeţe, să fie tineri…

\r\n

Sursa: http://orthomihail.wordpress.com/2010/02/23/cimitirul-din-liceu/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *