INFLUENŢA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI ŞI A MINŢII

\r\n

În epoca noastră, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confrunta omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promoţionale de genul “Faceţi yoga pentru sănătate şi frumuseţe! “. La început, cineva poate simţi într-adevăr o stare de bună dispoziţie şi revigorare. Este imediat sfătuit să atribuie această îmbunătăţire unor anumite “puteri ascunse” activate prin intermediul asanelor yoghine. La fel de bine însă, această bună dispoziţie şi revitalizare pot fi atribuite mişcării, punerii în activitate a corpului care se “trezeşte” din sedentaritatea aproape cronica impusă de organizarea socială contemporană.De altfel, exact aceleaşi simptome le are orice persoană care începe să practice cu oarecare regularitate jogging, înot, fotbal sau orice tip de gimnastică. Cu atât mai mult dacă acea persoană renunţa la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea nopţilor, supra alimentaţia, alcoolul ș. a. m.d.De asemenea, trebuie subliniat că acest sentiment reconfortant însoţeşte prima etapă a practicării exerciţiilor yoga. Ulterior, apar în general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulaţiilor. Asanele, aceste poziţii yoghine ciudate, sunt absolut nefireşti pentru corpul uman, ele imitând de obicei diverse poziţii ale animalelor. Înseşi denumirile lor sunt ilustrative în acest sens: Shalabasana = poziţia lăcustei, Bhujangasana = poziţia cobrei, Kukondasana = poziţia cocorului, Utthan pristasana = poziţia şopârlei, etc.

\r\n\r\n

 Unele dintre ele sunt mai accesibile, altele mai dificile. Oricum, rămânerea prelungită în aceste poziţii necesita exerciţiu îndelungat. Cu timpul, articulaţiile corpului se vor destinde, permiţând anumite contorsionări nefireşti. Sunt totuşi foarte mulţi cei care se aleg astfel cu traumatisme mai uşoare sau mai grave. Faptul este adeverit, de altminteri, şi de textele “sfinte”.Upanishadele, spre exemplu, proclamă că cel care se plânge sau se revoltă din pricina problemelor pe care le provoacă yoga, acela nu este vrednic pentru yoga.În perioada în care practicam cu asiduitate aceste exerciţii, s-a întâmplat să urmăresc în Tesalonic conferinţa unui yoghin indian.Vrând să se arate cu orice preţ superior celorlalţi “concurenţi spirituali” care îşi încep “vânătoarea” cu afirmaţii de genul “yoga = sănătate =frumuseţe”, el a rostit un adevăr: “Cine face yoga numai pentru a dobândi sănătate şi frumuseţe, e mai bine să facă înot. Nu are niciunmotiv să se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesaţi să evolueze spiritual”. Să vedem în continuare care sunt natura şi mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.Ţinta principală a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobândirea mobilităţii fizice.Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.Prin practicarea acestor asane, se exercita o presiune constantă asupra organelor interne ale corpului(inima, ficat, plămâni, intestine), dar mai ales asupra glandelor endocrine (chakrele, aşa cum sunt cunoscute în jargonul yoghin). Această presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determinade obicei o suprafuncţionare a lor şi, în consecinţă, o secreţie mai mare de hormoni în corp. Alteori, însă mult mai rar, se întâmplă exact contrariul. Fiecare grup de asane exercita presiune asupra anumitor glande.Un set de poziţii excita, spre exemplu, glanda tiroidă, provocând o hipersecreţie a hormonului tiroxina care se varsă în sânge şi modifică întregul metabolism de bază al corpului. Persoana respectivă devine hiperkinetica, lucru pe care îl socoteşte însă rezultatul unei “absorbţii de energie din centrele superioare ale universului” ca urmare a tehnicilor yoghine. În acelaşi fel, exista asane menite să excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza care reglează funcţionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstrează că o asemenea stare de tulburare hormonală generalizată determină dereglări majore de percepţie la nivelul tuturor simţurilor. Efectele sunt mai intense decât cele produse în urma consumului de alcool sau narcotice. În ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony îmi spunea: “Exerciţiile de Kriya Yoga mă fac să mă simt de parcă aşi lua continuu L. S. D. “. Simţea în el o energie debordantă, care se cerea consumata printr-o activitate permanentă şi prin efort fizic susţinut. Bietul om nu mai putea sta niciodată locului, fapt ce i-a atras multe neplăceri. De asemenea, exerciţiile yoga axate pe reprimarea prelungită a respiraţiei se soldează în majoritatea cazurilor cu creşterea cantităţii de bioxid de carbon din sânge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale îl conexează cu producerea unor halucinaţii vizuale şi auditive, între care senzaţia de decorporalizare, de comunicare cu entităţi din alte lumi, de materializare spontană a unor corpuri luminoase ș. a. m. d. Este foarte uşor pentru cineva ne experimentat duhovniceşte să se rătăcească, în lipsa unui criteriu pe seama căruia să discearnă natura evenimentului pe care îl trăieşte. Este de provenienţa fiziologică? Este o festă jucată de simţuri? Este de sorginte psihică, precum halucinaţiile psihopaţilor care “aud” voci şi au “viziuni”? Sau este un eveniment spiritual? Iar dacă este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal,de lumină sau chiar de înger, aşa cum arata Scriptura, scrierile patristice şi experienţa ascetică a Bisericii)?Iată ce declară Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: “împreună cu această şansă a eliberării de îngrădiri şi neplăceri, exista pe de altă parte posibilitatea ca cineva să înnebunească şi să-şi petreacă restul zilelor într-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a întâmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fără povăţuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor” (extras din periodicul grecesc “Yoga”, nr. 15/1981, pp. 41-42). Dincolo de încercarea evidentă de transfer a întregii responsabilităţi asupra discipolilor, această afirmaţie naşte întrebarea: de vreme ce aceste exerciţii sunt atât de primejdioase, de ce sunt promovate abundent,fără nici un fel de precizări şi avertismente, în periodice, cărţi şi broşuri ilustrate care nu scot în evidenţă decât pretinsele lor rezultate binefăcătoare? Eu însumi, influenţat de elogiile cu care o asemenea revistă prezenta aceste exerciţii, am început să execut Suria Namaskar (salutul soarelui). Se spunea că este o metodă care reda rapidmobilitatea tuturor articulaţiilor şi masează extrem de eficient toate organele interne şi toţi muşchii corpului. Dacă se simte cineva obosit, în orice ceas al zilei îşi poate redobândi vitalitatea fizică şi mentală executând acest exerciţiu. Citind ca yoghinii îl practică în 12 cicluri pe zi, am făcut şi eu întocmai. După câteva zile am început să simt ca pieptul îmi “fierbe” şi “hârâie”! De asemenea, temperatura corpuluiîmi creştea constant. “S-au deschis focurile spirituale”, m-am gândit eu în naivitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea şi terminologia yoghină. Am început să mă simt însă tot mai rău şi, din fericire, m-am oprit. Ce se întâmplase? Simptomele mele nu erau decât efectul unei supra-activări hormonale; nimic spiritual, cum îmi imaginam pe atunci. Am discutat mai târziu despre această cu oswami care mă simpatiza. S-a arătat foarte îngrijorată şi m-a sfătuit să renunţ definitiv la astfel de practici, fără să-mi ofere alte explicaţii. Dar să revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justifică traumele fizice şi psihice pe care le poate contracta cineva prin yoga. În continuarea textului prezentat mai sus, el spune: “Nu lăsaţi să vi se întâmple aşa ceva. Dacă doriţi să urmaţi calea către adevărata cunoaştere, trebuie să aveţi un guru care să fie complet familiarizat cu această dimensiune aparte a conştiinţei. Profesorul trebuie să o cunoască pe dinafară, trebuie ca el însuşi să fi ajuns acolo. Un astfel de guru se numeşte satguru. De ce să vă mulţumiţi cu ceva mai puţin? “.În fața “concurenței” spirituale a celorlalţi guruși, Satyananda se autopropune indirect că iniţiat în tainele yoga, apt să-i călăuzească fără riscuri pe cei interesaţi. Realitatea atesta însă destule cazuri de ucenici care l-au părăsit înfricoşaţi, dezamăgiţi şi dezechilibraţi psihic. Când întâlneam anumiţi swami şi profesori de yoga trădând foarte grave probleme psihice şi solicitam explicaţii asupra acestei stări de fapt, mi se spunea cu naturaleţe ca gurul le luase pur şi simplu mintea întrucât aceasta le era piedică în evoluţia spirituală. Iată până unde poate merge strădania de a oculta adevărul şi de a justifica moral crima sufletească. Acelaşi guru Satyananda relatează: “Mulţi discipoli vin şi îmi mărturisesc că au foarte multe probleme sexuale de când fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovaţi pentru aceasta. Dacă nu eram eu acolo, ar fi înnebunit. Le spun: Uitaţi, aceasta este o chestiune pur fiziologică. Lăsaţi-o să se întâmple! “(extras din cartea editata în Grecia“învăţături ale lui Paramhamsa Satyananda”, vol. VI, Ed. Septembrie1989, p. 397). Cu alte cuvinte, disfuncţionalităţi grave ale organismului, al căror impact se răsfrânge dramatic şi la nivel psihic,trebuie ignorate ca nişte evenimente “pur fiziologice”! Deşi un asemenea punct de vedere frizează dementă, el nu trebuie neapărat să şocheze. Este reflexul mentalităţii religioase hinduse, care consideră nebunia ca fiind “sfântă”. Am cunoscut în India un brahman care se mândrea că soţia lui este nebună! Comentariile sunt de prisos. Satyananda declara mai departe: “De multe ori, persoanele care primesc aceste unde din Kundalini vor să mănânce şi iar să mănânce,ca nişte epicurei. Eu le spun că acest lucru este absolut în regulă; altfel,vor avea multe complexe”.Într-un alt context, Satyananda afirma: “Totuşi, oamenii spun că trezirea lui Kundalini este primejdioasă. De ce? Bineînţeles, se pot întâmpla şi accidente, este posibil să sfârşiţi la psihiatrie pentru untimp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viaţa reprezintă un mare risc, şi omul trebuie să fie un luptător îndrăzneţ, gata oricând să rişte… Ce se va întâmpla dacă eu exersez Kundalini Yoga şi înnebunesc? Atunci veţi începe voi să exersaţi şi, dacă înnebuniţi, va începe altul. În cele din urmă, vom îmblânzi Kundalini… “(“Yoga”, nr. 5/1981, p. 8).Prin urmare, Satyananda nu numai că le propune dezinvolt tuturor  yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai într-un experiment incontrolabil, ci recunoaşte în plus ca el însuşi, marele guru, mareleiluminat, marele iniţiat, este expus exact aceloraşi riscuri!\r\n

\r\n

Dincolo de faptul că existenţa lui Kundalini (“şarpele sfânt care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecărui om”) este iarăşi o convingere eminamente religioasă, trebuie reţinută din nou pledoaria pentru caracterul util şi onorant al nebuniei, cel puţin când ea survine în urma practicării yoga. Mesajul nu lăsa loc nici unui echivoc: “Vomcontinua până ce vom îmblânzi Kundalini, indiferent dacă aceasta ar însemna înnebunirea a milioane de oameni”.Lipsa de orice scrupul a unei atari atitudini nu este nici ea decât expresia concepţiei generale despre lume a hinduismului, care“educa” sistematic astfel de personalităţi. Este relevantă în acest sens şi mărturia Teodorei Katelouzou, publicată de către ziarul “Orthodoxos Typos” în 1976:“Întrucât am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toată sinceritatea şi răspunderea ca relaxarea prin meditaţie este o pasivitate în stil indian care paralizează orice putere de reacţie şi de luptă în viaţă; este foarte îndepărtată de adevărata linişte şi împlinire sufletească. Prin tehnica lui Maharishi, şi prin toate celelalte tehnici hinduse sau budiste, omul se autohipnotizează şi pierde orice urmă de voinţă şi de iniţiativă. Este o spălare a creierului care se impune treptat şi care are drept rezultat final pierderea completă a personalităţii. Mi-a adus şi mie serioase prejudicii sub aspect mental, căci nu mai puteam să mă concentrez în nici o împrejurare, şi îmi pierdusem toată energia. Din clipa în care am încetat să meditez, mi-am putut continua fără probleme studiile… Metoda lui Maharishi făcea destule victime. Un tânăr care practica meditaţia transcendentală s-a sinucis în timp ce urmărea un seminar al lui Maharishi. Un altul şi-a pierdut definitiv vocea. Un căpitan grec a început să prezinte tulburări psihice din ce în ce mai grave, până când l-au închis la psihiatrie. Mulţi tineri pe care i-am văzut cu ochii mei începeau să schiţeze mişcări spasmodice, gesturi din cele mai bizare,şi numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla”. Să încheiem acest tablou reamintind şi faptul că, de obicei,executantul exerciţiilor yoga este instruit să-şi concentreze mintea în anumite puncte concrete ale corpului, care diferă în funcţie de exerciţiu. Concomitent, el trebuie să repete în gând sau chiar şi cu voce tare o anumită mantra, care am văzut deja că nu este altceva decât o formulă de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeităţi hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, ș. a. m. d. Este o altă probă peremptorie a caracterului profund religios al yogăi, şi un avertisment asupra implicaţiilor duhovniceşti ale practicării acestor exerciţii. Pentru un creştin, consecinţele sunt similare cu cele ale apostaziei.\r\n

Sursa: ”MARII INIŢIAŢI AI INDIEI ŞI PĂRINTELE PAISIE” De Dyonysios Farasiotis

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *