Întreabă preotul

Fraților, aşteptăm întrebari de la oricine va dori să adreseze o întrebare legată de Biserică și viața duhovnicească, iar în măsura posibilităţilor, părintele Ioan Plămădeală parohul catedralei “Schimbarea la Față”, împreună cu clericii acestui sfânt lăcaș, căutând la Sf. Scriptură şi Sfinţii Părinți vă va da un răspuns.

1.201 thoughts on “Întreabă preotul”

  1. Silvestru spune:

    Câți din psalmii Psaltirii sunt scriși de Sfântul Profet David?

    1. pmarcel spune:

      David a scris 73 de psalmi,Asaf conducatorul cintaretilor lui David a scris 12 psalmi,Solmon a scris 2 psalmi,Moise a scris un psalm,iar 10 psalmi sunt scrisi de fii lui Core( Numerii 26: 9-11 )

      1. Andreea spune:

        Ce părere ai despre preoții care cer daruri pentru spovedanie? Am dorit să mă spovedesc la un preot și mi-a spus că pentru a face asta, trebuie să cumpăr 2 prescuri: una mare și una mică, un ulei și un vin! Să îmi fie cu iertare, dar mi se pare absurd și revoltător. Nu toată lumea își permite să plătească o groază de bani pentru fiecare spovedanie. Cred că un preot ar trebui să facă asta în mod gratuit, precum spune și Biblia: „În dar ați luat, în dar să dați!”

        1. pmarcel spune:

          Este inacceptabil. Mergeți să vă mărturisiți la alt preot.

  2. Ionut spune:

    Care sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să țină cont un părinte în educația copiilor?

    1. pmarcel spune:

      In primul rind educatia copiilor trebuie începuta înca de la cea mai frageda vârsta.Dupa cum ne spune înteleptul Solomon : ”începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu” (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive în sufletele copiilor lor, cât mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta. Chiar de mic copilul trebuie obisnuit cu inclinatia spre savirsirea binelui explicindu-i ca pentru orice fapta va da socoteala in fata lui Dumnezeu.La cea mai mica aparitie a raului(constient sau inconstient) in comportamentul copilului trebuie smuls din radacina cu ajutorul educatiei.De la cea mai frageda vârsta, în sufletele lor trebuie cultivat sentimentul religios sau mai bine spus, modul de viata ortodox, din care sa rodeasca mai târziu fructele credintei si ale evlaviei.
      Mai apoi la tinerete, care este in sine inclinata spre toate rautatile, are nevoie de supraveghere indeaproape, de buna crestere si povatuire, insa in loc de asta copilul da peste un mare rau – sminteala cea otravita a obiceiurilor parintesti… iar sminteala se raspandeste ca un incendiu…deaceea vai de parintii care in loc sa dea in­vatatura folositoare molipsesc si otravesc inimile cu pilda lor rea!In educatia copiilor, mai intai de toate tre­buie sa ne educam pe noi insine. Evident, caldura din familie educa mult mai bine decat orice cuvinte.

  3. Ionut spune:

    Cum să dobândim liniște în era noastră foarte tehnologizată, repezită și stresantă?

    1. pmarcel spune:

      Linistea si pacea in era noastra se cistiga cu razboi,cu lupta ! pentru biruinta sufleteasca trebuie sa facem jertva trupeasca,jertfind dorinte si placeri.Si daca vom iubi linistea nu vom dori niciodata sa o pierdem si vom dori mereu sa o simtim.Vom lupta pentru ea.Nu ne vom minia,vom ierta,vom fi mai rabdatori,mai atenti si mai smeriti.Liniștea sufletească vine din predarea în Voia lui Dumnezeu! Ea mai vine cînd omul se încrede în Înțelepciunea Proniatoare a lui Dumnezeu. Ea vine și din răbdarea în Hristos. Ea coboară odată cu rugăciunea.Dar cel mai important sa avem pace si liniste nu inafara (in lumea aceasta dar inauntrul nostru). Sfintul Ioan Gura de Aur spune Omilii la Facere, omilia 34 „Învățați de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veți afla odihna sufletelor voastre (Matei 11, 29). Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru ca bunătatea şi smerenia. O purtare ca aceasta este mai de preț pentru cel ce o are decât o coroană de împărat; este mai de folos decât strălucirea şi slava. Poate fi, oare, un om mai fericit decât cel care se vede scăpat de războiul ce se naşte înăuntrul sufletului său? Chiar de ne-am bucura de mii şi mii de ori de pacea din afară şi de slujirile celor din jurul nostru, nu avem nici un folos de pe urma acestei păci, dacă din zbuciumul gândurilor noastre se nasc înăuntrul nostru tulburări şi frământări; la fel nu poate fi cetate mai nefericită, chiar de ar avea nenumărate ziduri şi arme de apărare, dacă ­înăuntrul ei locuitorii zămislesc trădarea!”

  4. Ionut spune:

    Cum a primit și privit oare Dumnezeu jertfa lui Ieftae de a o arde pe fiica sa, ca făgăduința în cazul biruinței împotriva Amoniților?

    1. pmarcel spune:

      Ieftae știa că lupta cu Amonitii va fi grea și de aceea a făcut acest jurământ, căci doar așa Israelul a învins.
      Ca conducător Ieftae știa că trebuie pentru a birui să plătească un preț, că nu poți obține biruința fără sacrificii, și a ales acest jurământ pentru că Israelul era in mare primejdie , la buza prăpastiei de a fi lepădat de Dumnezeu care nu mai dorea să-i mai izbăvească! Dumnezeu i-a scos în cale pe unica lui fiică pe care o iubea foarte mult, așa cum Dumnezeu a iubit pe Israel, unicul popor a lui Dumnezeu.
      Ieftae trebuia să înțeleagă cât de mult fecioara lui Israel l-a întristat pe Dumnezeu, pierderea fiicei lui nu se compara cu durerea lui Dumnezeu pentru pierderea lui Israel care a intrat sub stăpânirea satanei prin idolatrie, și că Israelul trebuia să plătească un preț pentru a ieși de sub stăpânirea satanei. Acest preț nu era o jertfă de ispășire (care erau rânduite în lege și acolo nu erau jertfe umane); ci, o jertfă ce îi conștientiza de câtă durere a adus Israelul în inima lui Dumnezeu.
      Uneori Dumnezeu îngăduie suferințe, boli, dureri, ca pedepasă ca să conștientizăm cât de mult îl întristează pe Dumnezeu păcatul nostru, și cât de rău este să te pui sub stăpânirea vrășmașului care nu are milă și vrea să chinuie și să nimicească.

  5. Eliseo spune:

    De ce iudeii nu au crezut că Iisus Hristos este Mesia?

    1. pmarcel spune:

      Deoarece se depărtaseră de Dumnezeu.. Iudeii au pierdut viața spirituală din ceremoniile lor și s-au agățat de forme moarte… Pentru a pune ceva în locul celor pe care le pierduseră, preoții și rabinii au înmulțit cu de la sine putere cerințele de îndeplinire a formelor; dar cu cât acestea deveneau mai aspre, cu atât mai puțin se manifesta iubirea față de Dumnezeu. Ei își măsurau sfințenia după mulțimea ceremoniilor lor, în timp ce inimile lor erau pline de îngâmfare și ipocrizie”

  6. Elisei spune:

    De ce ” Dușmanii omului vor fi casnicii lui?”(Matei 10-36)

    1. pmarcel spune:

      Orice verset din Sfanta Scriptura trebuie privit si analizat in contextul intregului mesaj biblic.

      Initial, Hristos le spune ucenicilor: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”.

      Dupa care adauga: „Duşmanii omului vor fi casnicii lui”.

      Adică: familia, care mai mult decât oricine altcineva pe lume, va vrea să-l oprească pe ucenicul lui Hristos de la urmarea Lui şi, mai mult decât oricine altcineva pe lume, îl va osândi pentru că urmează lui Hristos.

      Cu adevarat, nu vrăjmaşii ne leagă pe noi de lumea aceasta, ci cei pe care-i iubim; nu străinii, ci ai noştri.

  7. Alexei spune:

    De ce la sărbătorile închinate Maicii Domnului, mereu se citește Evanghelia despre Marta și Maria? Ce ar avea comun surorile lui Lazăr cu Maica Domnului?

    1. pmarcel spune:

      Evanghelia care se citește la această zi de sărbătoare nu are în mod direct legătură cu Maica Domnului. Este și ușor de înțeles: Sfânta Fecioară este extrem de discretă în scrierile Noului Testament. În afară de momentul Bunei Vestiri, când Maica înalță un imn de slavă lui Dumnezeu („Mărește sufletul meu pe Domnul…; textul acestei Evanghelie se citește la slujba utreniei acestei sărbători), Sfânta Fecioară este menționată puțin și spune puțin. În ciuda acestei „sărăcii” marianice a Evangheliilor, tradiția Bisericii, prin slujbele ei, este extrem de bogată. Dar Evanghelia liturghiilor din sărbătorile închinate Maicii Domnului este aceeași, tematizând virtutea alegerii bune în viață. Este vorba despre episodul venirii Domnului în casa Martei și a Mariei, surorile lui Lazăr, unde El a predicat îndelungat, timp în care Maria a uitat de toate și s-a așezat să asculte cuvintele lui Iisus. La această atitudine, după o vreme a protestat Marta, care rămăsese singură să facă de mâncare pentru oaspeți, să aranjeze totul pentru ca nimeni să nu se simtă neospătat. Domnul însă nu o ceartă pe Maria pentru că nu își făcea treaba, ba din contra îi spune Martei că se îngrijește pentru multe, deși partea cea bună este cea a Mariei, care ascultă cuvântul Mântuirii. Ne întrebăm ce s-a întâmplat după ce Domnul a apărat-o pe Maria în fața Martei. Probabil că a rămas acolo, ascultându-i cuvintele. Dar Marta? a lăsat oare ea oalele să dea în foc şi s-a aşezat şi ea în apropierea celorlalţi ascultători, sau poate s-a întors la ale sale?
      Este de remarcat faptul că Maria stătea la picioarele lui Iisus, Care avea 33 de ani, în timp ce ea, o femeie, potrivit obiceiurilor rabinice ale vremii, nu avea ce căuta la asemenea întâlniri. Probabil mai discutau acolo şi pasaje biblice și le interpretau, dar oricum comportamentul ei era nepotrivit, la acele vremi, pentru o femeie. Poate că Marta apostrofat-o indirect pe Maria nu pentru că nu o ajută, ci pentru că nu se comportă cum se cuvine, că provoacă scandal.
      Dar este un timp pentru a-ţi ajuta aproapele şi un timp pentru a asculta, conchide Hristos. Toate la timpul lor. Nu este de văzut neapărat o judecată de valoare în binomul Marta-Maria, în sensul că una e bună şi alta e rea. Mai degrabă trebuie să ne intereseze alegerea momentului propice pentru a face ceva. Când Iuda a spus că femeia desfrânată a cheltuit degeaba mirul, în loc să dea la săraci, Iisus i-a replicat că „pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna” (Ioan 12,8). Este de urmărit în acelaşi fel şi episodul învierii lui Lazăr după patru zile. Deşi Hristos putea să vină la timp ca să îl vindece (Ioan 11, 20), El nu a intervenit, pentru că nu sosise încă timpul propice.
      Ce concluzie putem trage din toate acestea? Nu a face legea e mereu cel mai bine, nici a face judecăţi stricte de valoare, ci toate la timpul lor şi cu rostul lor. Dumnezeu ne aşteaptă pe toţi fiindcă ne iubeşte pe toţi în mod egal. Ne permite uneori să o luăm și pe căi greşite în mod pedagogic, pentru a ajunge la Adevărul Său din dragoste şi nu din silă. Nu ne lasă o singură cale, ci mai multe, chiar dacă nu de acelaşi rang şi demne aceeaşi cinste.
      Partea a doua a textului Evangheliei, care nu are direct legătură cu această povestire, este exclamația unei femei din popor: „fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!” Așadar ea o fericește pe Maica Domnului, pentru că a născut pe Cel care spune asemenea cuvinte dumnezeiești și săvârșește atâtea minuni.
      Domnul îi confirmă femeii fericirea iubitei Maici, pe care noi o cinstim cu dragoste la acest mare Praznic, dar mai spune mai departe: „Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”. Înțelegem că fiecare putem să obținem fericirea cerească nu doar fiind rude ale Domnului, sau născând fii care să ne bucure cu virtuțile lor. Cei ce ascultă cuvântul și îl păzesc sunt și ei fericiți, așa cum era Maria sora lui Lazăr și a Martei, lăsând toate treburile care se cădeau la acel moment și ascultând. Înaintea cuvântului lui Dumnezeu toate regulile devin secundare. Pentru că fericirea vine de la Dumnezeu și abia indirect din porunci, legi, reguli.

  8. Alexei spune:

    Numele primit la botez are influiență asupra vieții ulterioare al celui ce îl poartă?

    1. pmarcel spune:

      Cunoastem cu totii expresia: „Omul sfinteste numele”.
      Este bine ca o persoana sa aiba un nume crestin… dar acest lucru nu influenteaza nicidecum viata duhovniceasca a acesteia. Numele ar trebui sa ne motiveze sa urmam modelul si exemplul de viata al sfantului a carui il purtam.

  9. Ionut spune:

    La ce se referă Apostolul Pavel când spune : „Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.” (Evrei 10,31)

    1. pmarcel spune:

      28. Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
      29. Gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului.
      30. Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti”. Şi iarăşi: „Domnul va judeca pe poporul Său”.
      31. Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.

      Privind in contextul celor scrise de Apostolul Pavel, el se refera la cei ce părăsesc Biserica, cei care păcătuiesc de bună voie după ce au primit cunoaşterea adevărului şi nu se mai pocăiesc, cei care L-au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-au nesocotit sângele testamentului prin care s-au sfinţit, cei care au batjocorit Duhul harului (Filipeni 3, 18).

  10. Ionut spune:

    De ce Hristos îi numește pe Apostoli „sarea pământului”? (Matei 5,13) Ce înseamnă aceasta și dacă putem extinde această numire și pentru preoți?

    1. pmarcel spune:

      Referindu-se la ucenicii săi, Iisus spune: „Voi sunteţi sarea pământului” (Matei 5:13). Desigur, Mantuitorul foloseşte aici un limbaj figurat. Sarea este un conservant. Ea simbolizează o stare în care nu există degradare sau decădere morală (Leviticul 2:13; Ezechiel 43:23, 24). Apostolii lui Hristos sunt „sarea pământului” în sensul că au o influenţă benefică asupra oamenilor, ajutându-i să evite degradarea spirituală şi morală.

  11. Ionut spune:

    De ce în Bisericile Ortodoxe Rusă și Română preoți poartă cruce pectorală iar în alte Biserici nu este obligatoriu (bunăoară în Grecia)? Oare nu ar trebui să fie aceeași rânduială peste tot?

    1. pmarcel spune:

      In Biserica greaca si romana preotii primesc crucea pectorala ca distinctie din partea episcopului locului impreuna cu titlul de stavrofor. Practica este consemnata inca de la inceputul secolului al XV-lea de catre Sf. Simeon al Tesalonicului.
      In schimb, in Bisericile de influenta ruseasca preotii primesc inca de la hirotonie dreptul de a purta crucea pectorala. Acest lucru s-a reglementat printr-un decret al tarului Nicolae al II-lea din 1897 care specifica ca toti preotii trebuie sa o poarte pentru a se deosebi de diaconi.

  12. Silvestru spune:

    Ce sunt veșmintele și uleiul de la Eccl. 9, 8?

    1. pmarcel spune:

      Pentru că veșmintele noastre sunt sufletul și
      trupul nostru și ele trebuie să fie albe, curate, sfinte,
      în toată vremea vieții noastre. Dar pentru a trăi cu
      veșmintele curate tot timpul, pentru a trăi în sfințenie, trebuie să nu lipsească niciodată uleiul harului
      din noi. Căci aici, când se vorbește despre uleiul curs
      pe cap, se vorbește despre modul cum erau unși
      arhiereii și împărații în Vechiul Testament.
      Dar prin ungerea aceasta liturgică, ei primeau
      slava lui Dumnezeu în ei înșiși, harul Lui, lumina Lui
      cea veșnică. De aceea, referindu-se la cap, Sfântul
      Salomon a vorbit despre suflet. Pentru că sufletul,
      când se umple de harul lui Dumnezeu, umple și trupul de bogăția cea veșnică a slavei dumnezeiești a
      Preasfintei Treimi. Și numai astfel, cu slava lui Dumnezeu în noi, putem să avem ambele veșminte, adică
      și sufletul și trupul nostru, curate și albe, bineplăcute lui Dumnezeu

  13. Silvestru spune:

    Ce înseamnă faptul că Domnul „este apărătorul mântuirilor unsului Său” [Ps. 27, 8, LXX]?

    1. pmarcel spune:

      În întrebare avem partea finală a versetului.
      Pentru că întregul verset e acesta: „Domnul [este]
      tăria poporului Său și este apărătorul mântuirilor unsului Său.
      Și, în acest loc, Sfântul Profet David a vorbit
      despre relația Tatălui cu Fiul în mântuirea noastră.
      Pentru că, prin cuvântul Domnul, aici trebuie să Îl
      înțelegem pe Dumnezeu Tatăl, iar Unsul Său este Fiul
      Său întrupat, Hristosul Său. Și Tatăl este apărătorul
      nostru, al celor care ne mântuim. Căci Tatăl
      apără, dimpreună cu Duhul Sfânt, mântuirile lui
      Hristos, adică pe cei care se mântuie în Hristos. Care
      se mântuie în Hristos pentru că cred în El.
      Și, din acest loc profetic, înțelegem că fiecare
      dintre cei credincioși are o relație soteriologică cu
      Hristos și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeul
      nostru treimic, și că Dumnezeu e Cel care ne întărește în viața noastră duhovnicească și ne apără mântuirea noastră. Adică ne ajută să ne mântuim în fiecare clipă

  14. Alexei spune:

    De ce iudeii n-au crezut că Iisus Hristos este mesia?

    1. pmarcel spune:

      Evreii nu au primit pe Hristos ca pe Mesia cel așteptat, pentru că mândria lor nu le-a permis acest lucru. Voiau să fie eliberați de sub jugul roman, însă Mântuitorul a propovăduit eliberarea de robia păcatului. Voiau să se vadă superiori tuturor, însă Domnul a învățat smerenia. Credeau că mântuirea este doar a lor, dar Hristos a chemat la mântuire toate neamurile. Îl vedeau pe Mesia lor ca pe un lider politic și militar cu o puterea colosală, Hristos însă a murit pe cruce (pentru mântuirea noastră). Nicidecum nu puteau accepta un astfel de Mesia, total diferit de plăsmuirea mândră pe care și-au construit-o.

  15. Alexei spune:

    De ce a fost nevoie să moară Anania și soția lui Safira (FA 5, 1-11)? Oare ei nu aveau dreptul la pocăință și îndreptare?

    1. pmarcel spune:

      Apostolul Petru a în acel caz a fost numai acel transmițător al deciziei luate de Domnul. Deci, nu Apostolul a pedepsit pe Anania și Safira, ci Însuși Domnul a hotărât astfel. Domnul în atotștiința Sa a văzut că nu aveau să facă pocăință și îndreptare și i-a luat la judecată. Asemenea cum avem mărturii de pedepsire a celor din Sodoma și Gomora, sau a oamenilor din timpul lui Noe, care deja nu aveau în ei nici cea mai mică dorință de pocăință și îndreptare. Dar a fost și o pedagogie dumnezeiască pentru mulți alții contemporani lor dar și celor care au citit și vor citi Sfânta Scriptură.

  16. Elisei spune:

    De ce ne rugăm Maicii Domnului sau sfinților? Nu este suficient să cred în Dumnezeu, să mă rog și să mă închin lui? De ce avem nevoie de mijlocitori?

    1. pmarcel spune:

      „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Ps 67,34) Atunci când cinstim sfinții sau chiar pe Domnul cinstim harul lor pe care L-au „împrumutat” de la Domnul. Sfinții nu au sfințenia proprie, precum oglinda nu are strălucirea sa proprie, ci doar dacă oglinda este curată ea poate reflecta razele soarelui, tot astfel și Sfinții curățidu-și sufletele au fost capabili de a reflecta sfințenia lui Dumnezeu în lume, având așadar marele merit de a sfinți și a transmite sfințenia. Domnul căutând la nevoința lor izvorâtă din dragoste pentru El Se pleacă la rugămințile lor, pe care ei le înalță la cererile noastre. Pentru nevoința, mucenicia, curăția lor au îndrăzneală la Domnul, iar noi îi rugăm pe ei să mijlocească pentru noi, căci în majoritatea cazurilor nu suntem pe tot atât de curați ca ei, pentru a avea atâta îndrăzneală în fața Domnului.
      În cazul Maicii Domnului, pe lângă harismele la superlativ a Maicii Domnului pe care le-a dobândit, Fecioara Maria are marea îndrăzneală de a mijloci pentru noi, căci ea L-a născut trupește pe Hristos. Precum un fiu își iubește maica și încearcă să îi îndeplinească cererile, la fel Mântuitorul îi poartă o dragoste nețărmuită și de aceea se pleacă la rugămințele ei. Dar ca să dobândim această mijlocire trebui nevoință, rugăciune, dorință de schimbare a vieții, luptă cu păcatul și ceea ce îi place mult Maicii Domnului: curăția sufletească (pe cât putem) și smerenie.

  17. Elisei spune:

    Toate religiile păgîne erau reprezentate printr-un Dumnezeu în trei persoane.
    Iată cîteva exemple:trinitatea Egiptului Antic(Osiris,Isis,Horus), trinitatea Babilonică (Nimrod,Semiramis,Tammuz),trinitatea Hindusă (Brahma,Shiva,Vishnu)e.t.c.
    Este posibil că ideea de un Dumnezeu în trei persoane să fi venit din religiile păgîne?

    1. pmarcel spune:

      Exemplele oferite oricum se referă la politeism chiar dacă sunt triade, oricum rămân zei mai mari pe lângă alți zei mai mici. În Ortodoxie nu mărturisim politeismul, ci mărturisim Sfânta Treime nu ca trei dumnezei, ci Un Dumnezeu dar în Trei Persoane. Este un monoteism strict, dar treimic.
      Dacă pur teoretic cineva ar admite influența Creștinismului din religiile politeiste, atunci el nu ar avea nicio motivație de a exista. „Noutatea” Creștinismului constă în mesajul și lucrarea lui Dumnezeu. Din iubire Dumnezeu a venit pe pământ, S-a făcut Om, a suferit pentru om, „S-a făcut slab”, a murit (ca OM) ca pe om să-l ducă în Rai, izbăvindu-l de iad. Nici o religie nu poate mărturisi că până acolo se poate „coborî” dumnezeul ei. și toată această lucrare a fost săvârșită de Hristos la bunăvoirea Tatălui și prin participarea Sfântului Duh. Așadar a fost opera Sfintei Treimi. Nici o asemănare cu alte religii.

  18. Elisei spune:

    Ne vom recunoaște noi în veșnicie ca persoane, așa cum am fost pe pămînt?
    Ce spune Scriptura?

    1. pmarcel spune:

      Biblia mărturisește că ne vom recunoaște unii pe alții, desigur dacă vom moșteni Raiul. Dovada acestui fapt servește recunoașterea de către cei trei Apostoli Petru, Iacov și Ioan a Sfinților Prooroci Moise și Ilie pe Muntele Taborului la Schimbarea la Față a Mântuitorului, neîntâlnindu-se niciodată cu ei și neștiind cum arată. În Rai simțurile și cunoașterea omului va fi de altă natură duhovnicească, mult mai intensă decât pe pământ.

  19. Galaxia spune:

    De ce se ia binecuvântare de la preot şi i se sărută mâna?

    1. pmarcel spune:

      Preotul este slujitorul lui Dumnezeu, prin care a binevoit Domnul să transmită și trimită harul Său în lume. Se ia binecuvântare de la preot tocmai pentru a lua acest Har de la Domnul. Preotul nu binecuvântează cu de la sine putere, ci doar transmite ceea ce i s-a dat, zicând „Dumnezeu să te binecuvânteze”, cu alte cuvinte „nu eu, ci Domnul care m-a întocmit pentru această slujbă”. Se sărută mâna preotului pentru din ea izvorăște binecuvântarea, și atunci când o sărutăm la acea binecuvântare, deja sărutăm mâna lui Hristos.

  20. Galaxia spune:

    Gânduri de sinucidere la copii și adolescenți. Ce trebuie făcut? Cum să prevenim?

    1. pmarcel spune:

      Cuviosul Părinte Porfirie spunea că în majoritatea cazurilor de acest gen dar și de altă natură prima vină o poartă părinții copilului. Deși astfel de gândri în rândul copiilor se întâlnesc rar, dacă totuși ele există, atunci primul lucru ce trebuie de făcut este ca părinții să se pună sufletește în rânduială. Apoi copilul chiar dacă e mic, ar trebui să se mărturisească, poate încă nu va înțelege deplin profunzimea Spovedaniei, dar măcar să se petreacă o discuție cu el, pe înțelesul său și să i se dezlege păcatul.Neapărat copilul să fie împărtășit duminical, dar și părinții să urmeze o rânduiala de împărtășire regulată. În cazul adolescenților, e mai complicat. De regulă această vârstă e tulbure, tinerii de vârsta respectivă aruncă ușor cuvinte despre fapte „eroice”. Adolescentului îi trebuie explicat că părinții nu sunt de altă parte a baricadei. Tinerii trebuie antrenați în diverse acțiuni de voluntariat, cercuri sportive, acțiuni de caritate, convorbiri cu preoți slujitori în școli sau universități, întâlniri cu alți tineri care au purces același drum, neapărat și de propus ca vor să meargă la Biserică. Nu trebuie de constrâns, aceasta trebuie să vină din convingere.

  21. Galaxia spune:

    Ce trebuie să facem dacă cineva din familie a căzut în capcana ereticilor?

    1. pmarcel spune:

      Pentru o asemenea persoană trebuie foarte multă rugăciune. Apoi să se documenteze referitor la acea sectă în care a căzut, ca să se arate că de fapt sunt o frântură a Bisericii adevărate, de care s-au lepădat, cunoscând istoria creării sectei cel puțin se va îngândura referitor la adevărul celor spuse de sectanți. Apoi neapărat trebuie ca un preot foarte versat în sectologie să discute cu persoana căzută în plasele ereticilor. Și în sfârșit în nici un chip nu de rupt legătura cu această persoană, pentru că asta caută sectanții să-l despartă de Biserică, apoi de familie și victima devine membru sectei, zicând „toți m-au părăsit, numai acei oameni buni au fost alături de mine”. Neapărat trebuie de vorbit cu el cât mai des și de ajutat după putință, ca prin bunătatea noastră și dragostea ce i-o oferim să-l convingem de adevărul credinței noastre.

  22. Alexei spune:

    Când bogăția este rea și când este o binecuvăntare?

  23. Alexei spune:

    Oare a fost sortit de Dumnezeu ca Iuda să-l trădeze pe Iisus? Iuda n-a avut altă alegere?

  24. Ionut spune:

    Care este folosul desei împărtășanii?

  25. Ionut spune:

    La ce se referă Apostolul Pavel când zice „dumnnezeul lor este pântecele lor”? (Filipeni 3,19)

  26. Ionut spune:

    Greu cuvânt este în Evanghelie: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.” (Luca 14,26) Ce tâlcuire dau părinții la acest verset? Căci mi se pare că dacă cineva citește versetul dar îl tâlcuiește după mintea sa, în mare rătăcire poate cădea.

  27. Galaxia spune:

    De ce in primele veacuri crestine existau episcopi casatoriți iar acum nu se permite acest lucru?

  28. Elisei spune:

    Ce este Sfînta Tradiție? Cînd și cum a luat naștere Sf.Tradiție?

  29. Elisei spune:

    Cînd Sinoadele Ecumenice nu se mai adună,cum deosebim învațătura adevărată de cea mincinoasă?

  30. Galaxia spune:

    Care este pozitia Bisericii față de exorcisme? Cine, cand si unde (nu) trebuie acestia savârșite?

  31. Alexei spune:

    Prin ce se deosebește Papa de la Roma de un Patriarh?

    1. pmarcel spune:

      Papa (episcopul Romei) este considerat de Romano Catolici capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant. Mai mare decat toti patriarhii. Acesta este unul din punctele dogmatice si canonice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea Romano-catolica. Patriarhul la Crestinii Ortodocsi este considerat „primus inter pares” – Primul intre egali – persoana cu cea mai mare autoritate (decanul de vârstă sau rangul cu cel mai mare prestigiu) dintr-un grup de persoane de rang egal. În Biserica primelor veacuri, papa Romei era considerat si el primul între egali în cadrul sistemului pentarhiei – patriarhiilor istorice. Mai tirziu Papa a ajuns să fie considerat conducătorul absolut al comunității episcopilor, depozitar suprem al succesiunii apostolice, vicar al lui Hristos și urmaș al Sfântului Petru. În perspectivă catolică, Papa ocupă un rang superior celui al episcopilor obișnuiți, autoritatea sa asupra acestora fiind efectivă, nu doar onorifică.

  32. Alexei spune:

    Catolicii sunt doar schismatici sau și eretici?

    1. pmarcel spune:

      Chiar daca a avut loc marea schisma din 1054 la care a avut loc inceputul unei separari majore a Bisericii si dupa o saptamana de la acest trist eveniment, patriarhul Mihail Cerularie, a convocat un sinod in catedrala Sfanta Sofia, in care a rostit anatema impotriva papei Leon al XI-lea, a cardinalului Humbert, a delegatilor papali si a Bisericii Romane,incercarile de unire au urmat.Un pas spre apropiere a fost facut: citirea simultana a „declaratiei comune”, in ziua de 7 decembrie 1965, in catedrala Sfantului Petru din Roma si in catedrala Sfantului Gheorghe din Constantinopol, de catre patriarhul ecumenic Atenagora I (1949-1972) respectiv papa Paul al VI-lea (1963-1978). Cu acest prilej au fost ridicate anatemele rostite la 16 si 24 iulie 1054. In declaratie cei doi ierarhi au subliniat ca „sunt constienti ca acest act de justitie si de iertare reciproca, nu poate fi de ajuns sa puna capat diferentelor vechi sau recente, care exista intre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa si care vor putea fi depasite numai prin lucrarea Sfintului Duh, gratie curatiei inimilor, regretului nedreptatilor istorice, precum si printr-o vointa activa de a ajunge la o intelegere si expresie comuna a credintei si a cerintelor ei”.Si nici eretici nu-i putem numi… chiar daca sau abatut de la anumite dogme sunt botezati si boteaza in numele Sfintei Treimi si il marturisesc pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos drept Dumnezeu si Om.

  33. Catalin spune:

    Parinte, ce putem face daca vaccinarea va deveni obligatorie? Cum putem sa mai scapam? Ca din ce observ cel mai tarziu la inceputul anului urmator certificatul verde va fi obligatoriu si la locul de munca si daca nu esti vaccinat nu mai poti sa lucrezi, deci nu mai castigi bani si nu mai ai cu ce sa iti cumperi de mancare, sa platesti utilitatile, intretinerea apartamentului, si altele. Cum vom mai putea trai atunci daca nu ne vaccinam?
    Este oare vaccinul anticovid pecetea satanei? Daca nu este atunci de ce se merge spre ceea ce este scris in apocalipsa? Pentru ca unele magazine nu mai primesc decat pe cei vaccinati. Se doreste introducerea certificatului verde peste tot. Ce putem face atunci? Ne ascundem in munti? Ce putem face? Ca vine iarna si daca se baga certificatul verde obligatoriu cum ne mai incalzim daca nu vom mai avea acces la locul de munca? Trebuie sa fim obligati sa traim in frig, fara caldura, fara mancare (aici multi m-au judecat si m-au pus la zid pentru ceea ce am spus de parca as fi un criminal ca m-am gandit la ce mancam, pentru ca omul mananca ca sa traiasca)?
    Cum putem face? Vaccinul acesta este sau nu pecetea satanei? Totusi ma gandesc ca treptat se cam intampla ceea ce e scris in biblie, ca nu poti cumpara sau vinde fara sa ai semnul fiarei, si deja au inceput unele magazine sa interzica celor nevaccinati accesul.
    Ce putem face? Va rog dati-mi un sfat, am nevoie de un sfat, sunt disperat, dar multi ma judeca, nu am nevoie sa fiu judecat si pus la zid, vreau doar un sfat. Va rog iertati-ma daca am deranjat

    1. pmarcel spune:

      Referitor la efectele vaccinurilor sa va adresati la persoanele competente in acest domeniu, adica la medicii imunologi. Eu pot sa va indemn doar la rugaciune, la citirea regulata a Sfintei Scripturi si la liniste sufleteasca, si atunci toate se vor aranja de la sine. Faptul ca suntem disperati, da dovada de putina noastra credinta. Sa CREDEM cu adevarat in Dumnezeu… si atunci El ne va lumina calea. „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?„

  34. Ionut spune:

    Care sunt condițiile necesare pentru ca o persoană să fie declarată după moarte drept sfânt?

  35. Ionut spune:

    Care sunt căile practice de a dobândi smerenia?

  36. Ionut spune:

    De obicei numim Judecata de la sfârșitul lumii „Înfricoșată”. Cum putem face ca ea să nu fie pentru înfricoșată anume pentru noi?

  37. Catalin spune:

    Sarut mana parinte. Am o mare problema si o mare dezamagire ca sa ii spun asa. Am terminat facultatea de teologie si seminarul teologic, dar acum imi pare rau de asta si in continuare va spun de ce.
    De cativa ani sunt angajat ca si cantaret bisericesc la o parohie la 10 kilometri de oras si in ultimul an nu prea ma suporta palimarul de la biserica, si incepe sa ii spuna preotului tot ce fac eu si imi cauta defecte in tot ce fac, acum mai nou imi spune in mod obsesiv ca as fi bolnav psihic, ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt obsedat doar de pomana si preotul crede tot ce spune palimarul. Preotul ma trateaza acolo ca pe un sclav, mi-a dat mie singur sa tai 12 tone de lemne si cand i-am spus ca am nevoie de ajutor imi spunea sa caut oameni sa ii platesc eu, si tot imi spune ca nu fac nimic pe la biserica, dar mai are si el momente cand imi spune ca as avea probleme psihice, ca sunt prost. Toate vorbele astea cu problemele psihice ma dor foarte tare si am ajuns sa cred despre mine chestia asta, nu mai pot sa suport, sunt exact ca un sclav, daca vreau sa lipsesc o zi trebuie sa cer voie, dar preotul nu vine cu zilele in sat la biserica, dar pe mine ma pune sa merg zilnic, si benzina s-a scumpit si din salariul mic pe care il iau nu imi mai raman prea multi bani, dar a trebuit sa platesc pe unu pe altu care m-a ajutat la taiat lemne. Daca nu fac ceva bine in special palimarul imi scoate ochii ca nu am facut bine nimic, ca eu ma joc pe la biserica si nu fac nimic bun, dar sunt zile cand merg si stau de dimineata pana seara si nimeni nu se gandeste ca am nevoie si eu de ajutor, dar stiu doar sa comenteze. Cand preotul vine si mai sta sa vada ce fac nu face decat sa isi aranjeze el prin altar ce mai are si mai sta pe telefon, dar imi spune sa ma misc mai cu talent cand fac treaba, dar el sta degeaba. Asta e bataie de joc si umilinta. Inteleg ca Biserica ii vrea pe oameni umili, dar nici chiar in halul asta… Mi-am schimbat in cativa ani parerea complet despre preoti si biserica. Va spun sincer, nu m-am vaccinat deloc si singurul motiv pentru care m-as vaccina ar fi doar daca va fi obligatoriu la urmatorul loc de munca, pentru ca nu mai pot sa suport, vreau sa imi dau demisia. Sunt total descurajat parinte, va rog iertati-ma daca spun ceva rau, dar sunt total descurajat si dezamagit. PEste toate astea sunt si in pragul casatoriei si ma gandesc un om bolnav psihic ca mine cum poate sa aiba o familie sau sa traiasca asa ca un sclav?
    Serios ca m-am saturat, sincer as vrea sa am din nou increderea pe care o aveam inainte in preoti.
    Stiu ca poate imi veti spune ca gresesc, dar cand vad la altii care sunt cantareti si se inteleg asa bine cu preotii lor sau cu palimarul de la biserica sincer am o senzatie asa de dezamagire si de durere in suflet, pentru ca pe mine palimarul nu ma suporta deloc, dar cand are nevoie sa il ajut cu ceva imediat incepe cu vorbe bune ca sunt prietenul lui, dupa ce il ajut cu ce are nevoie uita ca l-am ajutat si ma trateaza ca pe un gunoi si ma face si bolnav psihic.
    Sunt descurajat si confuz acum, sincer sa va spun.
    Cand vad ca vine duminica dimineata nici nu imi mai vine sa merg la biserica la slujba, pentru ca atunci aud de la palimar ca nu am facut curatenie intr-un anume loc, ca de ce e praf pe strana, ca de ce icoanele nu le-am sters bine, ca de ce nu am dat bine cu aspiratorul in biserica, si dau de 2 ori cu aspiratorul mereu. Mereu imi strica starea inainte de slujba, si cand vine preotul ii spune si preotului si le mai infloreste si preotul tine cu el, ma ia in ture si preotul, si nu ma crede nici unul ca nu mai pot avea o stare de rugaciune la slujba dupa ce dimineata ma iau amandoi in ture pentru tot ce li se pare ca nu fac.
    La biserica mereu sunt prezent, muncesc ca un sclav, preotul vine in sat odata la cateva zile si atunci cand imi da ceva de facut nu ma ajuta, stie doar sa dea ordine si indicatii, si cand au fost lucruri pe care nu am stiut sa le fac bine, lucruri pe care le-am facut si prima data in viata mea, de exemplu m-a pus sa sap un sant sa traga apa la biserica, atunci in special palimarul mi-a spus ca nu stiu sa fac nimic bun, ca nu o sa ma descurc in viata, ca e vai si amar de fata cu care ma voi casatori si am ajuns sa cred asta si sunt panicat cand ma gandesc la casatorie.
    Sincer va spun parinte, poate gresesc, dar dupa ce imi dau demisia de la biserica vreo 4-5 luni ocolesc biserica pe o raza de 100 de metri duminica si in zilele de sarbatoare… Nu mai pot si nici nu stiu ce sa fac. Mi-e frica sa plec si din cauza ca la alt loc de munca m-ar obliga sa ma vaccinez, dar daca as sti ca nu sunt luat de prost m-as vaccina numai sa nu se mai ia de mine si altii… Va rog sa ma iertati de lungimea mesajului si va rog iertati-ma daca am spus ceva ce sa va supere…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *