\r\n
Dupa marturia Sfantului Meletie Marturisitonul, crestinul este ispitit de diavolul din opt parti, si anume:
\r\n
https://youtu.be/GRT8kPIIUEY\r\n\r\nPentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC
\r\n
De pe la începuturile anilor ’70, Muntele Athos înregistrează atât o creştere stabilă a populaţiei sale, cât şi a tuturor acelor dimensiuni care indică renaşterea unei societăţi.
\r\n
\r\n
Odată, ca să-l încurce pe înţeleptul Solomon, i-au adus înainte un grup de băieţi şi un alt grup de fete, la fel îmbrăcaţi întru toate, ca să-i deosebească. Acela i-a trimis la o cişmea şi i-a pus să se spele. După felul cum se spălau i-a deosebit; fetele aruncau cu grijă şi cu sfială apa pe faţă, în timp ce băieţii o aruncau cu vioiciune şi făceau zgomot din lovirea feţei lor cu palmele.
\r\n
\r\n
Să ştiţi că blestemul părinţilor se prinde foarte uşor. Încă şi supărarea lor. Chiar dacă nu l-ar blestema părinţii pe copil, ci numai s-ar înverşuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viaţa lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viaţa aceasta.
\r\n
\r\n
Să mai citim ceva interesant. Ceva din Vieţile Sfinţilor. Unele întâmplări de-ale lor ne par cu neputinţă de acceptat, dacă nu punem credinţa în lucrare, ci numai o mărturisim cu vorba. Nu din cauza asta, oare, atâta amar de lume nu acceptă astăzi faptele minunate ale Sfinţilor, cam trecându-i cu vederea?
\r\n
\r\n
Ce lume pierdută există astăzi! Femeile îşi pun în păr nişte cleiuri, şi cum mai miroase! Te apucă alergia. Când văd o femeie modernă, cu frumuseţi lumeşti şi parfumuri, mă scârbesc lăuntric. Odată mi-au spus unii: „Cutare a mers în Germania să înveţe estetica”. „Dar ce este estetica?”, am întrebat. „Estetica face pe cele bătrâne tinere”, mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte că văzusem cândva o bătrână ce avea o linie orizontală pe frunte. Întreb după aceea pe un cunoscut al ei: „Ce are, sărmana?”. „A, nimic, îmi spune, a făcut operaţie ca să i se întindă pielea şi să-i dispară ridurile”. Iar eu credeam că s-a lovit şi s-a operat… Unde ajunge lumea astăzi!
\r\n
\r\n
Există în Sfânta Scriptură destule pasaje care au stârnit de-a lungul timpului nenumărate controverse. Unul din aceste pasaje este și cel în care ni se revelează viața lui Cain după ce l-a ucis pe fratele său Abel: „Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. Şi Cain a cunoscut-o pe femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Enoh; şi a zidit o cetate şi a numit cetatea după numele fiului său, Enoh.”(Facerea 4:16-17)
\r\n
Oricât am lua-o pe ocolite, nu putem nega că omorârea persoanelor cu dizabilități pentru a crea o lume mai “bună” era unul dintre principiile malefice ale regimului nazist.
\r\n
\r\n
Despre marea îndrăzneală în rugăciune a Maicii Domnului şi mărturia înaltei sale slave cereşti. În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.
\r\n
\r\n
Poate cea mai bună definiție a akediei am aflat-o de la Părintele Rafail Noica: akedia nu este nepărat o stare de inactivitate, de lâncezeală, de plictis „metafizic”, ci, dimpotrivă, poate fi la fel de bine și o stare de foarte mare agitație, în care omul se pierde pe sine în tot felul de treburi în care își uită de Dumnezeu. Într-un cuvânt, akedia este lipsa grijii de mântuire, chiar și atunci când facem lucruri ce par, la o primă vedere, bune.
\r\n
\r\n
Starețul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras, arhimandritul Elisei, vorbește într-un interviu exclusiv pentru Pemptousia, despre legătura tinerilor cu Biserica și cu monahismul.
\r\n
\r\n
De curând, anume pe 13 ianuarie (2015), Patriarhia Ecumenică a hotărât în unanimitate așezarea în rândul Sfinților Bisericii a Părintelui Paisie Aghioritul. Expresia așezare în rândul Sfinților (gr. ἁγιοκατάταξη) este termenul corect care se folosește în asemenea situații, întrucât poporul binecredincios recunoaște și acceptă pe cineva ca sfânt având drept criterii credința ortodoxă, viața ortodoxă, minunile și semnele pe care acela le săvârșea în vremea vieții sale, dar și după adormirea sa – și care sunt roade ale îndumnezeirii lui celei după har – și, ca o urmare firească, Patriarhia Ecumenică îl așează în rândul Sfinților Bisericii.
\r\n
\r\n
Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi.
\r\n