Despre sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena

Predică la Sărbătoarea Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena

Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care întrarmându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă celor ce plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne, împreună cu buna ta maică, Elena împărăteasa, ajutor celor ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţi ai creştinilor!”.

Iubiţi credincioşi,

(mai mult…)

Почему сказано „не прелюбодействуй”, вместо „не блуди”

Râsul și ironia lui Dumnezeu

Se spune, nu fără temei, că Dumnezeu zâmbește când ne vede cum ne facem planuri. Acest zâmbet se transformă probabil într-un rictus amar când observă cât de mult iubim viața noastră pământească fără a ține cont de cea veșnică.

(mai mult…)

Dacă te răzbuni, rămâi dator la Dumnezeu. Dacă nu te răzbuni, rămâne Dumnezeu dator la tine

Și te mărturisești incomplet cu câte din astea faci: judeci, vorbești de rău, și ele se înregistrează toate.

E ușor să spui: „Uite ce a făcut!”, dar tu nu știi de ce a făcut și nici nu-i cunoști întoarcerea lui cu lacrimi. Și nu auziți că-i mai iubit de Dumnezeu, dacă se întoarce, decât cel care nu a căzut? Și ce te faci tu? Pentru că s-a creat un obicei, și asta-i prost, să se vorbească cu ușurință de rău de altul: „Da’ ce, numai eu vorbesc? Da’ ce, nu merită? Da’ ce, nu văd eu ce face?”

(mai mult…)

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:.
– Mamă, de ce plângi?

(mai mult…)

LOCUL ȘI ROLUL CĂLUGĂRILOR ÎN MIJLOCUL SOCIETĂȚII

Fântâna lui Iacov – Fântâna samarinencei

În satul arab Balata de lângă fosta cetate Sichem se găseşte fântâna lui Iacov, numită de către arabi Bir Yakub. Fântâna lui Iacov este singurul loc de pelerinaj creştin-ortodox de pe teritoriul Samariei. Fântâna are o adâncime de 35 de metri. Un călugăr grec care o supraveghează oferă pelerinilor însetaţi din apa ei proaspătă şi rece.

(mai mult…)

„FĂRĂ TRUDĂ ŞI SUDOARE N-AI CUM SĂ FACI NIMICA BUN!”

De vorbă cu Ilinca Țoța, artist plastic în devenire

Un pansament de pus pe rană ‒ așa este interviul cu Ilinca Țoța, un copil de numai 19 ani, care însă dă dovadă de mai multă maturitate, înțelepciune, perseverență și jerftire de sine decât mulți din generația noastră, a adulților crescuți în „vremi mai bune”.

(mai mult…)

NA-ȚI ÎNAPOI BASMAUA

foto:doxologia.ro

Când fiii duhovnicești se plângeau că sunt luptați de zgârcenie, Sfântul Ambrozie de la Optina spunea:

(mai mult…)

Duminica a V- a după Paști (a Samarinencii)

În vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. (mai mult…)

Ispitele ne aduc cu picioarele pe pământ, ne smeresc și ne înfierbântă rugăciunea

Ceea ce este mai înfricoșător astăzi este faptul că omul nu crede că are nevoie să se pocăiască. A devenit, din nefericire, nesimțit duhovnicește. Nu mai are simțirea cea bună și neliniștea. Uneori nici măcar nu bănuiește că trebuie să se pocăiască neîncetat. Această nesimțire grosolană este o cursă primejdioasă care duce la nepocăință, la autarhie, la comparația mereu cu cei mai răi, la un fariseism bolnav. (mai mult…)

Oamenii caută pace, libertate…, dar nu ştiu ce este libertatea…

Oamenii caută pace, libertate. Ei nu ştiu, săracii, ce este libertatea. Ei cred că libertatea materială este totul. Dar nu, toate acestea ale lor sunt robie! Ne înrobim neîncetat; dacă avem totul şi orice, această bogăţie ne înrobeşte, şi nu avem pace, linişte…Putem merge unde vrem, putem face ce vrem, dar, iarăşi, asta nu e libertate! (mai mult…)

Adevarata si fatarnica smerita cugetare

Nimeni sa nu va insele printr-o prefacuta smerita cugetare ( Col. II, 18), a spus Sfantul Apostol Pavel. Adevarata smerita cugetare sta in ascultarea si urmarea lui Hristos (Filip. II, 5-8). Adevarata smerita cugetare e intelegerea duhovniceasca.Ea este un dar al lui Dumnezeu; ea este lucrarea harului Dumnezeiesc in mintea si in inima omului. (mai mult…)

Injumatatirea Cincizecimii

Unul dintre praznicele imparatesti este si Injumatatirea Cincizecimii. Ea este sarbatorita de Biserica la jumatatea perioadei dintre Paste si Cincizecime, adica in miercurea de dinainte de duminica Samarinencii (a cincea duminica de dupa Paste). Desi necunoscuta de lume, ea este o sarbatoare imparateasca importanta, care se refera la Imparatul Hristos.

Sarbatoarea Injumatatirii Cincizecimii nu este socotita intre cele douasprezece praznice imparatesti, dar datorita marii sale importante, am integrat-o intre acestea, dupa ce am pus laolalta sarbatoarea invierii lui Lazar si cea a intrarii lui Hristos in Ierusalim, ca doua sarbatori ce prezinta trasaturi comune.

Atunci cand am facut impartirea praznicelor si cand am plasat Injumatatirea Cincizecimii intre cele douasprezece, am pornit de la considerentul ca sarbatoarea aceasta ne da posibilitatea de a urmari lucrarea lui Hristos de la Botezul Sau in raul Iordan si pana la Schimbarea la Fata si la Patimi. (mai mult…)

Copiii pot fi comori sau poveri, depinde cum ii creștem și educam

Predică la Duminica a IV-a după Paşti – a Slăbănogului

Iubiţi credincioşi,

Cunoscând textul evangheliei de astăzi, începem cuvântul nostru cu o întrebare: Ce credeţi că simbolizează această scăldătoare. Întrebarea s-a dovedit retorică, întrucât noi, ştiind din Evanghelia după Ioan minunea vindecărilor ce aveau loc prin tulburarea apei de către un înger, ne ducem îndată cu gândul la Sfânta Biserică, unde au loc neîncetate vindecări sufleteşti şi trupeşti.

(mai mult…)

Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari

,,Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalm XV, 3).
Pentru a nu pierde ,,timpul’ trebuie să ţinem Calea cea dreaptă, care duce la Împărăţia Sfintei Treimi. Sfinţii sunt ,,plămada” Învierii, a Bunătăţii divine şi ne arată că iubirea lui Dumnezeu este Veşnică. Şi astfel Drumul spre Cer este străbătut cu uşurinţă prin rugăciunile sfinţilor. Pe Scara văzduhurile este o mişcare continuă între Biserica noastră luptătoare şi cea Triumfătoare, deoarce timpul curge în Veşnicie; Panta rei -,,Τα Πάντα ῥεῖ”. S-au îmbogăţit cu virtuţi pe care le-au strâns în această viaţă trecătoare prin dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. În cuptorul ispitelor au împlinit Evanghelia, lepădându-se de patimile acestei lumi. Au alungat mândria şi au căutat smerenia ,,făcându-se tuturor toate”. Ei sunt Sfinţii noştri! Purtători de Dumnezeu (Teofori) şi mult folos aduce,, rugăciunea stăruitoare a dreptului”( Iacob V,16). Martirologiile, sinaxarele şi calendarele pomenesc numele, sfinţenia şi ziua acestora. Ca mărturie avem sfinte moaşte cusute în sfântul Antimis, fără de care nu se poate sluji Sfânta Liturghie. Creştinii, de-a lungul veacurilor le-au socotit ca pe un odor de preţ:,,mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul”. După încetarea persecuţiilor sfintele moaşte au fost scoase din catacombe şi împărţite comunităţilor creştine de pretutindeni. Mare parte s-au rânduit în capitala Bizanţului (Constantinopol), care era considerat locul cel mai sigur de păstrare şi cinstire. Odată cu devastarea oraşului de către Latinii Cruciaţi (1204) şi căderea sub turci (1453), obiecte sfinte şi moaşte de sfinţi au luat drumul Apusului, fiind aşezate în relicvare sau ,,negustorite”.

(mai mult…)

Urmarile caderii in pacat

Urmările căderii nu sunt doar morale, duhovniceşti, psihologice şi sociale, ci antropologice şi ontologice. Din cauză că mintea (ronc) se perverteşte, toate puterile sufleteşti ale omului se denaturează. Când mintea, care conduce lumea sufletească lăuntrică a omului, devine nelucrătoare, întunecată, atunci şi întreaga alcătuire sufletească a omului se dezorganizează. Atunci omul se face vrăjmaş al lui Dumnezeu. lacov, fratele Domnului, vorbeşte despre vrăjmaşii lui Dumnezeu: „Cine, deci, va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu” (lacov 4, 4). Potrivit erminiei patristice, nu Dumnezeu îi este vrăjmaş omului, ci omul se face vrăjmaş al lui Dumnezeu. (mai mult…)

Da-mi, fiule, inima ta

Rugăciunea cu lacrimi a săracului sau a văduvei, făcută din inimă, poate fi considerată rugăciune puternică, ca şi Rugăciunea lui Iisus? (mai mult…)